Din rău în mai rău: Parlamentul Europei promovează ”autonomia sexuală”

Cu permisiunea autorilor, dau citire unei noutăţi trimise de Alianţa Familiilor din România:

Pe 10 februarie PE (Parlamentul Europei) a adoptat, cu un vot de 412 la 212, Raportul Tarabella privind “Egalitatea între Bărbaţi şi Femei în Uniunea Europeana.” Raportul prezintă câteva probleme pentru familie şi valori.

De ce raportul Tarabella este anti-familie şi anti-valori?

In primul rând, in Paragraful X din Preambul, afirma ca “recunoaşterea unei autonomii fizice si sexuale depline a femeilor este o conditie necesara unei politici de sănătate sexuala si reproductiva.” (“… recognition of the full physical and sexual autonomy of women is a precondition for any successful sexual and reproductive health rights policy”).

In al doilea rând, Paragraful 38 afirma ca “femeile trebuie sa aibă control asupra drepturilor lor sexuale si reproductive, in special prin acces facilitat la avort si masuri contraceptive” (“women must have control over their sexual and reproductive rights, notably through easy access to contraception and abortion”).

In al treilea rând, se afirma ca femeile trebuie sa aibă acces in mod gratuit la consultaţii privind avortul, iar bărbaţii trebuie sa fie sensitivizaţi in privinţa responsabilităţilor proprii care le revin in domeniul reproductiv si sexual.

După cum e evident, Raportul promovează avortul si noţiuni radicale, nefireşti si necreştine privind sexualitatea umana.

Ce înseamnă şi implică autonomia sexuală?

Autonomia sexuala a fiinţei umane e definita ca un drept. Este o noţiune nu numai extrema si radicala dar mai ales una nefireasca, o norma de conduita anormala si periculoasa pentru că transformă sexualitatea umana într-o comoditate. Autonomia sexuală denotă prostituţie, ceva împotriva firii si a cugetului, ceva iraţional si imoral, infidelitate in căsătorie, permisivitate, promiscuitate si iresponsabilitate. Care părinte ar promova “autonomia sexuala” ca principiu de viaţa si conduita pentru copiii lui?

Conştiinţa si bunul simt ne îndeamnă la responsabilitate si cumpătate, iar Parlamentul European la promiscuitate, la o politica negândită si lipsita de înţelepciune. Autonomia sexuala este o contravaloare evidenta, o deviere de la normele naturii si firii, o aberaţie de la modul in care Dumnezeu ne-a conceput ca fiinţe umane dependente unele fata de altele, mai ales in cel mai intim aspect al vieţii noastre, adică sexualitatea. Acest aspect, mai mult ca oricare altul, ne defineşte identitatea, si ne asigura o viaţa intima sănătoasă. Generaţiile trecute ne-au învăţat, iar noi la rândul nostru învăţăm pe copiii noştri ca ceia ce Dumnezeu a unit, omul sa nu despartă. Autonomia sexuala desparte aceasta uniune pe care Dumnezeu a numit-o desăvârşită. Soţul si soţia formează un singur trup, pe când autonomia sexuala subminează aceasta solidaritatea in familie si căsnicie, transformându-le in relaţii de convenienţa intre părţi aşa zise autonome.

Raportul denota si un iz totalitar

Nu e de competenta Parlamentului European sa ne reglementeze viaţa sexuala si intima, mai ales in direcţii care sunt împotriva firii, nici sa ne îndoctrineze in noţiuni “corecte din punct de vedere politic”, la moda in metropolele depravate ale Europei, concepute si promovate de academicieni si intelectuali cărora le lipseşte sensul moralităţii, dar care contravin învăţăturii si practicii creştine. Raportul Trarabella reflecta tocmai aceasta cotitură radicala in gândirea intelectuala europeana privind sexualitatea. De aceia trebuia respins.

Remarcam de asemenea ca din punct de vedere al structurilor europene, Raportul violeaza, in privinţa avortului si a sexualităţii, principiul subsidiarităţii enunţat in Tratatul de la Lisabona (“the principle of the subsidiary.”) Avortul este o competenta interna a statelor membre, nu una unionala.