Promisiuni pe care Dumnezeu nu ți le cere

Întrebare:

Este corect să faci promisiuni pe care Dumnezeu nu ți le cere?

O prietenă de a mea a spus că nu vine la biserică și nici la o activitate legată de studierea Bibliei, pentru că i-a făcut o promisiune lui Dumnezeu și atunci cînd își va împlini promisiunea, va reîncepe mersul la biserică. La auzul acestei afirmații unii creștini vor spune: “WOW, ce persoană religioasă!” Impresionant, nu? Dar ce spune Dumnezeu cu privire la astfel de promisiuni? Și ce dacă jurământul care trebuie să încurajeze credincioșia devine ocazie pentru o minciună inteligentă și înșelăciune sofisticată?

În Geneza 28 ne este relatat evenimentul plecării lui Iacov la Laban, fratele mamei lui Iacov. În timpul popasului său Iacov a visat un vis în care Dumnezeu îi promite trei lucruri potrivit cu legământul Său încheiat cu Avraam: țară, seminție și protecție.

12 Și a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe scara aceea. 13 Și Domnul stătea deasupra ei, și zicea:,,Eu sînt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, și Dumnezeul lui Isaac“.Pămîntul pe care ești culcat, ți-l voi da ție și seminței tale. 14 Sămînța ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus și la răsărit, la mează-noapte și la mează-zi; și toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine și în sămînța ta. 15 Iată, Eu sînt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, și te voi aduce înapoi în țara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ți spun“. (Geneza 28:12-15)

Când s-a trezit din somn, lui Iacov i-a fost frică și a făcut o juruință și a zis:

“Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîne să mănînc și haine să mă îmbrac, 21 și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; 22 piatra aceasta, pe care am pus-o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28:20-22)

Iacov i-a făcut lui Dumnezeu o promisiune pe care Dumnezeu nu i-a cerut-o. Cu toate că Dumnezeu îi promisese deja protecție și binecuvîntare, Iacov, sub presiunea de șoc a circumstanțelor în care se afla, îi face o juruință condiționată lui Dumnezeu, DACĂ.

Promisiunea adresată lui Dumnezeu, de obicei, era făcută în contextul închinării și practicilor religioase. Cu toate că jurămintele au fost frecvente în perioada Vechiului Testament, nu găsim pe paginile Sfintelor Scripturi că Dumnezeu ar cere poporului Israel să facă juruințe, dar, odată făcute, juruințele trebuiau împlinite. Sunt o mulțime de exemple în Biblie ca David, Iacov, Ana, Pavel care au făcut juruințe și le-au împlinit.

“Dacă faci o juruință Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeți s’o împlinești; căci Domnul, Dumnezeul tău, îți va cere socoteala, și te vei face vinovat de un păcat. 22 22. Dacă te ferești să faci o juruință, nu faci un păcat. 23 Dar să păzești și să împlinești ce-ți va ieși de pe buze, și anume juruințele pe cari le vei face de bună voie Domnului, Dumnezeului tău, și pe cari le vei rosti cu gura ta.” (Deut. 23:21-23)

În cartea Levitic 27 și Numeri 30 Dumnezeu dă poporului Israel legi cu privire la juruințele făcute Domnului. În urma studierii acestor capitole devine clar că juruințele nu trebuiau făcute în mod nechibzuit. Acest lucru îl accentuează și Ecleziastul.

Dacă ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s’o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește juruința, pe care ai făcut-o. 5 Mai bine să nu faci nicio juruință, decît să faci o juruință și să n’o împlinești. 6 Nu lăsa gura să te bage în păcat, și nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu:,,M’am pripit“.Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, și să nimicească lucrarea mînilor tale? 7 Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea visurilor, nu mai puțin este și în mulțimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.” (Ecleziastul 5:4-7)

Iefta a făcut o promisiune pripită.

“Iefta a făcut o juruință Domnului, și a zis:,,Dacă vei da în mînile mele pe fiii lui Amon, 31 ori cine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, și-l voi aduce ca ardere de tot“.32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mînile lui. 33 Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, dela Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și pînă la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel. 34 Iefta s’a întors acasă la Mițpa. Și iată că fiică-sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n’avea fii și nici altă fată. 35 Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele, și a zis::,,Ah! fata mea! adînc mă lovești și mă turburi! Am făcut o juruință Domnului, și n’o pot întoarce“(Judecători 11:30-35)

Cu toate că promisiunea lui Iefta intenționa să fie un act devoțional, ea a arătat o lipsă de credință față de puterea lui Dumnezeu. Atunci cînd faci promisiuni ce compromit principiul închinării, mersul la biserică și studierea Sfintei Scripturi, sunt acțiuni lipsite de credință față de puterea și credincioșia lui Dumnezeu.

Înțeleptul Solomon ne sfătuie să evităm facerea jurămintelor.

“Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduință sfîntă, și abea după ce a făcut juruința să se gîndească.” (Proverbe 20:25)

În primul rând, evită să faci jurăminte care se vor dovedi ulterior dificile pentru conștiința celor din jur și pentru împlinirea lor. În al doilea rînd, nu fă jurăminte pentru a cumpăra favoarea lui Dumnezeu, ca și cum L-ai forța pe Dumnezeu să facă ceva pentru tine ce nu ar face altfel.

“Ați mai auzit iarăș că s’a zis celor din vechime:,,Să nu juri strîmb; ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale“.34 Dar Eu vă spun: Să nu jurați nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; 35 nici pe pămînt, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Împărat. 36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru. 37 Felul vostru de vorbire să fie:,,Da, da; nu, nu“; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.” (Matei 5:33-37)

Domnul Isus insistă asupra faptului că orice jurământ este legat de Dumnezeu, Ierusalim, cerul, pământul, capul, toate sunt sub stăpânirea și proprietatea Sa. Felul nostru de vorbire să fie “da, da, nu, nu”. Ceea ce promitem să împlinim.