Poți fi creștin și să nu fii ucenicul lui Hristos?

Întrebare:

Poți să fii creștin și să nu fii ucenicul lui Hristos?

Cuvântul ucenic tradus din limba greacă înseamnă “a învăța”. Ucenicul se atașa de un învățător pentru a dobândi cunoștințe practice și teoretice prin instruire și experiență. Ucenicul acceptă și se supune învățăturii și disciplinei învățătorului său. În Biblie termenul “ucenic” se găsește în Evanghelii și în Faptele Apostolilor, excepție fiind Isaia 8:16; 50:4 și 54:13, unde același cuvânt din limba ebraică este tradus ca și “a învăța sau ucenic”. În mod clar ori de cîte ori există un cadru didactic și cel ce predă, ideea de ucenic este prezentă.

În Evanghelii ucenicii nu sunt doar cei doisprezece aleși și chemați de Isus Hristos, dar și cei ce s-au dedicat învățăturii Mântuitorului.

“După aceea Domnul a mai rînduit alți șaptezeci de ucenici, și i-a trimes doi cîte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile, pe unde avea să treacă El.” (Luca 10:1)

Cei doisprezece ucenici față de ceilalți ucenici au fost într-o poziție unică, pentru că ei au primit mai multă învățătură direct de la Isus Hristos. Ei au urmat învățătorul care a întruchipat conținutul învățăturii sale. Aleși, chemați și trimiși de Domnul Isus Hristos să facă ucenici din toate neamurile, ei au ajuns învățătorii de temelie ai Bisericii lui Hristos.

“Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrșitul veacului. Amin” (Matei 28:19-20)

În cartea Faptele Apostolilor biserica Mântuitorului chemată prin Duhul Sfânt este numită “mulțimea ucenicilor.”

“În zilele acelea, cînd s-a înmulțit numărul ucenicilor, Evreii cari vorbeau grecește, cîrteau împotriva Evreilor, pentrucă văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor, și au zis: “Nu este potrivit pentru noi (cei doisprezece) să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. Deaceea, fraților, alegeți dintre voi (mulțimea ucenicilor) șapte bărbați, vorbiți de bine, plini de Duhul Sfînt și înțelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi (cei doisprezece) vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvîntului.” Vorbirea aceasta a plăcut întregei adunări (mulțimii ucenicilor). (Faptele apostolilor 6:1-5)

Ucenicii chemați de cei doisprezece mai târziu nu sunt în niciun sens inferior primilor ucenici, chiar dacă aceștia sunt mai puțin privilegiați prin faptul că nu au primit direct învățătură de la Isus Hristos.

Pentru prima dată în istoria bisericii primare ucenicii lui Hristos au fost numiți creștini în biserica din Antiohia.

“și, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, și au învățat pe mulți oameni. Pentru întîiaș dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.” (Fapte 11:26)

Cuvântul “creștin” vine de la cuvântul grecesc “christianos” care înseamnă “urmașul lui Hristos.” Atât cuvântul “ucenic”, cât și cuvântul “creștin” înseamnă cel ce urmează și se supune în totul învățăturii lui Hristos. Cel din urmă este sinonim cu cuvântul “ucenic” și le-a fost dat ucenicilor de către Romani, prin urmare este un cuvânt format după stilul roman. În timp ce Pavel se apăra în fața lui Agripa, acesta din urmă a folosit cuvântul “creștin” în batjocură.

“Și Agripa a zis lui Pavel: “Curînd mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!” (Fapte 26:28)

Tacitus, scriind aproape de sfârșitul primului secol, spune: “îi numesc creștini cu o tentă vulgară.” (Vine, W. E., Unger, M. F., & White, W., Jr. (1996). Vine’s Complete Expository Dictionary of Old and New Testament Words (Vol. 2, p. 101))

Și apostolul Petru folosește cuvântul “creștin”, scriind de pe poziția persecutorului.

“Dimpotrivă, dacă sufere pentrucă este creștin, să nu-i fie rușine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.” (1 Petru 4:16)

Cuvântul “creștin” nu a fost luat de către ucenicii lui Hristos, ci le-a fost dat ca și un „nickname” de către Romani. Începând cu al doilea secol, numele de creștin a fost acceptat de credincioși ca un titlu de onoare, însă până atunci cuvântul “creștin” a fost folosit în batjocură de către păgâni pentru a descrie urmașii lui Hristos.

Deși cuvântul “ucenic” apare rar în afara Evangheliilor și a Faptelor apostolilor, ar fi o greșeală să credem că ideea de ucenicie este absență sau mai puțin prezentă în restul scrierilor Noului Testament, ci mai degrabă este completată și îmbogățită. Apostolii se referă la ucenicii lui Hristos ca la cei “sfinți”, “cei chemați”, “uniți cu Hristos”, “cei ce sunt în Hristos”, “robi ai lui Hristos” etc. Această varietate este doar o dovadă a bogăției ideii de ucenicie în conceptul scrierilor Noului Testament.

În concluzie, a fi creștin înseamnă a fi ucenicul lui Hristos, a rămâne și a continua în învățătura lui și a aduce roade ce glorifică pe Dumnezeu Tatăl și Isus Hristos.

“Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, și v-am rînduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămînă, pentru ca orice veți cere dela Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții.” (Ioan 15:16-17)

Vă recomand să studiați cursul biblic inductiv de 40 de minute “Vrei să fii ucenicul lui Hristos? Trebuie să plătește prețul!”