Este creștinește să îneci pisicii?

Întrebare: 

Vă rog să explicați care sunt limitele poruncii „Să nu ucizi”? Este îngăduit să omori muștele sau să îneci pisicii? 

Porunca „Să nu ucizi” face parte din Decalog (Cele 10 porunci) și este cu referință la viața omului. Există multe alte texte din Sfintele Scripturi care explică această poruncă. Astfel, în capitolul 9 al cărții Geneza sunt descrise noile așezăminte pe care le-a făcut Dumnezeu după ieșirea lui Noe și a fiilor săi din corabie, după potop. Atunci Dumnezeu a spus: 

Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi. Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. (Geneza 9:1-6) 

Textul acesta arată bine diferența care este între prețul vieții unui animal și a unui om. După potop Dumnezeu a dat toată lumea animală, adică tot ce se mișcă și are viață să le slujească oamenilor de hrană. A consuma în alimentație carnea animalelor și a păsărilor implică omorârea lor și, cum vedeți, aici nu este calificată ca și păcat, ci este o rânduială așezată de Dumnezeu. În contrast, însă, cu viața animalelor, este pusă viața omului și este scris că Dumnezeu pune un mare preț pe viața fiecărui om și vrea să punem și noi aceleași valoare, pentru că omul a fost făcut de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa. Nu tot așa este în cazul animalelor – ele au fost făcute după soiul lor. 

Toată lumea vegetală și cea animală a fost creată pentru om și ele trebuie să fie în slujba omului. Atunci când ies de sub control și prezintă un pericol pentru oameni, aceștia au dreptul și libertatea să reducă numărul lor. Dacă oamenii nu înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu, ajung să pună mai mult preț pe viețile animalelor decât pe cea a omului, cum a fost în cazul maidanezilor din București după ce un câine a sfâșiat un copil. 

Trebuie de menționat, însă, că oamenii de multe ori au tratat cu lipsă de responsabilitate creația lui Dumnezeu. Astfel, am ajuns în Moldova să nu mai putem vedea cerbi sau alte animale sălbatice, pentru că au fost aproape total nimicite. Am fost foarte uimit în SUA, când eram în statul Mississipi să aflu că populația cerbilor depăşește populația oamenilor. Și toți pot să locuiască bine. Într-o dimineață am fost trezit de stăpânii casei ca să-mi arate cum în livada lor au venit căprioarele cu cerbii și mâncau fără nici o frică merele căzute din copaci. M-am uimit că nu se tem de stăpâni, mai ales după ce cu o seară înainte stăpânul ne-a servit cu carne de cerb vânat de el. Mi-a spus că ei nu vânează decât doar atunci când este perioada vânatului și că niciodată nu vânează lângă casă, ci merg departe în pădure. Astfel căprioarele știu că pot veni oricând lângă casa lor și nimeni nu le va face nici un rău. 

Cât privește muștele, este evident că nu există o altă posibiltitate să scapi de ele decât prin a le extermina. Dar în cazul pisicilor, eu te-aș sfătui să cauți oameni care doresc să-i aibă la casele lor. Și mie îmi plac pisicii, dar nu până acolo ca să-i ținem acasă. Dar, lor le place de noi mai mult decât nouă de ei. Vin mulți de pe stradă și se joacă la noi în curte. Apoi, se opresc la casa noastră și locuiesc la noi în curte. Vara trecută o pisică chiar a venit și a născut la noi într-un mic depozit unde ținem instrumentele. Mi-a fost milă de ea și de pisici, așa că am lăsat-o să-și crească pisicii, dar îmi făceam planul să-i dau apoi la alții. Ei s-au jucat cât au fost mici, noi toți ne-am bucurat să-i vedem cum se jucau și apoi pisica a plecat într-o zi cu ei, parcă i-ar fi spus cineva de intențiile mele. Totuși, cu pisicii care se adună la noi obișnuim să-i dăm altora care doresc să-i ia. Avem, însă, și un pisic care și-a câștigat dreptul să locuiască la noi, căci m-a impresionat cât de tare s-a alipit de familia noastră. Când am vrut prima dată să-l duc de la casă, l-am prins și l-am pus într-o cutie de carton. El a stat liniștit până a simțit că îl voi duce în mașină. Atunci a dat să iasă din cutie și pentru că eu am încercat să-l prind, m-a zgârâiat rău. Totuși, am reușit să-l duc departe de casă, însă, după o perioadă de timp s-a intors și aceasta ne-a impresionat pe toți. Așa că am hotărât să-l lăsăm să locuiască la noi dacă așa de tare îi place la noi. 

Atât timp cât animalele nu pricinuiesc nici un rău nouă său altor oameni, să le lăsăm în pace. Dacă noi nu avem nevoie pe lângă casele noastre de prezența și slujba lor, să le oferim altora care au nevoie de ele. În Sfintele Scripturi este scris că cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă. 

Și să vă mai povestesc un caz care i s-a întâmplat tatălui unui prieten de al meu. Lucra paznic la o întreprindere de stat și obișunia să se îmbete. Acolo avea și un câine maidanez de care nu prea se îngrijea. Odată, acest paznic era în stare de ebrietate ( bine mai păzea…) și a dormit în căsuța paznicului. Dar acolo s-a întâmplat un scurtcircuit  și s-a aprins căsuța. El, fiind beat, nu a simțit nimic, dar câinele s-a rupt de la legătoare, a reușit să intre în căsuță și a depus un efort fantastic ca să-l tragă afară pe paznicul care era beat criță. Acesta din urmă s-a trezit după ce a fost târât până în curte și după ce venise pompierii. Când a aflat cum a rămas în viață, l-a luat pe câine acasă și l-a tratat cu toată grija pentru slujba care i-a făcut-o. 

Dumnezeu să ne dea discernământ în toate privințele și să administrăm cu înțelepciune creația lui Dumnezeu peste care ne-a pus El să stăpânim.