În ce măsură poate un părinte să influențeze credința copilului său?

0
331

Când am scris articolul „De ce există ură între religii?”, cineva mi-a adresat următoarea  întrebare:

Puteți scrie și un articol  la tema: De ce părinții nu permit copilului să-și aleagă singur religia sau confesiunea?

În lumea aceasta există milioane și poate chiar miliarde de părinți. Fiecare, într-un fel sau altul, își educă copiii așa cum cred ei că este bine. Răspunsul la întrebarea dvs. vreau să vi-l dau nu din persepctiva purtării unor părinți, ci din perspectiva lui Dumnezeu, așa cum ne învață în Scripturi.

Nici un părinte nu are dreptul să impună religia sa copilului său și uitați-vă de ce:

Dumnezeu este exemplu de părinte desăvârșit

Ca și Creator, Dumnezeu ne-a lăsat modelul Său de Tată cu privire la educarea copiilor. Ba mai mult, El este începutul oricărei familii, pentru că și Biblia spune:  

“…îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt” (Efeseni 3:14-15)

Orice familie, în cer și pe pământ, își are începutul în Dumnezeu, de aceea, familia pământească are un model și acest model este Însuși Dumnezeu.

Sunt multe principii de care trebuie să ținem cont când ne educăm copiii. Nu pot în acest articol să intru în toate detaliile, dar vă invit să luați parte la Festivalul Precept care va avea loc din data de 27 iulie – 1 august unde se studia în detalii tema căsătoriei. Din cele 16 lecții din cartea “Căsătorie fără Regrete” pe care o vom studia la Festival, 2 lecții sunt dedicate anume educării copiilor. Este un curs care pe mine și soția mea ne-a ajutat și ne ajută foarte mult în educarea celor 2 copii pe care îi creștem.

Vreau să mă limitez doar la întrebarea adresată și anume despre influența părintelui asupra copilului cu privire la alegerea religiei.

Dumnezeu nu obligă pe nimeni să creadă în El, ci ne oferă șansa de a alege. Aceasta înseamnă că fiecare copil este în drept să-și aleagă singur religia. Domnul Isus, care este Dumnezeu, a spus: “Eu stau la ușă și bat, dacă aude cineva glasul Meu, să-mi deschidă și voi intra la el”. Nu ar fi putut El să deschidă și Singur ușa inimii noastre? Sigur că da, dar El respectă alegerea noastră și nu impune nimănui cu sila să-L accepte. Aceasta nu înseamnă că omul nu va răspunde în fața lui Dumenzeu pentru alegerea făcută, pentru că tot El a spus:

Bucură- te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. (Eclesiastul 11:9)

Copil, tânăr, matur, tu alegi calea pe care vrei să-ți conduci pașii vieții, dar nu uita că este o zi a judecății când va trebui să dai socoteală de drumul ales.

Părintele poate influența copilului, dar nu poate alege pentru el

Ca și părinți, avem obligațiunea să ne educăm și să creștem copiii. În procesul de educare, ca și creștin, trebuie să înveți pe copil calea pe care trebuie să o urmeze, însă este o mare diferență între a-l învăța și a-l impune. Nu avem nimeni nici un drept ca să impunem copiilor noștri să creadă cu sila. Numai Islamul are o învățătură în care se spune despre copilul că se naște deja musulman și în cazul în care el alege o altă religie trebuie să fie omorât. Creștinismul, însă, nu se moștenește din tată în fiu, ci prin libera alegere a fiecărei persoane în parte să creada sau să respingă. Părintele poate avea o influență sfântă asupra copilului său (1Corinteni 7:14), dar alegerea o face fiecare personal. Ca și părinți, avem porunca lui Dumnezeu să ne învățăm copiii Cuvântul Lui, așa cum o spune și Deuteronomul:

“Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula.”(Deuteronom 6:5-7)

Aceasta este responsabilitatea noastră a părinților, să întipărim în mintea copiilor noștri învățătura lui Dumnezeu. Avem obligațiunea ca de mici să-i învățăm calea lui Dumnezeu. Când va crește, el singur va face alegerea pentru sine. Înțeleptul Solomon a spus așa:

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate de la ea. (Proverbe 22:6)

Cineva spunea despre “calea” din versetul acesta că s-ar referi la talentul sau înclinațiile copilului și așa părintele trebuie să-l îndemne. Totuși, orice talent sau înclinație ar avea copilul, ele trebuie să fie îndreptate spre calea lui Dumnezeu și aici este responsabilitatea noastră în calitate de părinți.

Avem în Biblie multe exemple frumoase de părinți care și-au îndreptat copiii pe calea lui Dumnezeu și aceștia au ajuns să aibă un impact deosebit asupra celor din jur. Astfel de modele sunt: Timotei care a fost influențat de bunica și mama sa, Isaac care a fost influențat de Avraam, apoi el la rândul său l-a influențat pe Iacov, Iacov pe Iosif etc. Aceasta încă o dată ne arată cât de important este să ne investim în viața copiilor noștri și să le arătăm calea care trebuie să o urmeze. Ca și părinți, prin felul cum educăm copilul, putem fi o sursă de binecuvântare pentru ei sau una de blestem. Ce aduci tu în viața copilului tău: binecuvântare sau blestem ?

Vă invit la sesiunea de pregătire a profesorilor de școală duminicală, unde veți avea posibilitatea să învățați mai mult despre copii și educarea lor.