Persoana Duhului Sfânt

Întrebarea mea a apărut în urma citirii articolului “Despre Sfânta Treime: Dacă Domnul Isus este Dumnezeu, cum poate sta la dreapta lui Dumnezeu” . Totul mi-a fost clar, afară de fraza: „Poziția Domnului Isus este de subordonare în raport cu Tatăl”. În schema prezentată de dumneavoastră nu arată această subordonare, ci din contra, din ea se înțelege că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt egali. Deci, dacă Domnul Isus se subordoneaza Tatălui, atunci ce putem spune despre Duhul Sfânt? În Biblie sunt mai multe dovezi, chiar și în Vechiul Testament în care este clar evidențiat că Isus a fost de la crearea lumii, dar despre Duhul Sfânt tot mai puțin se vorbește. Unii chiar consideră că Duhul Sfânt nu este o persoană aparte, ci Tatăl Și-a rupt din El o parte ca să lucreze în noi și să ne conducă la luptă contra păcatului.
Deci, e chiar adevărat că învățătura despre Sfânta Treime poate aduce persoana la nebunie, fiindcă e ceva ce rămâne doar de acceptat și nu de explicat în totalitate, fiindcă nu este în firea pământească să înțeleagă așa complexitate. E adevarat când spun aceasta?

Voi răspunde rând pe rând la fiecare din întrebări:

Persoana Duhului Sfânt în schema prezentată în articolul precedent

În schema prezentată în articolul “Despre Sfânta Treime: Dacă Domnul Isus este Dumnezeu, cum poate sta la dreapta lui Dumnezeu” nu am prezentat subordonarea, ci natura fiecărei persoane a Sfântei Treimi și anume faptul că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt persoane diferite (Tatăl nu este Fiul și Fiul nu este Tatăl) și fiecare în parte (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) este Dumnezeu și Ei sunt una. Într-un fel aveți dreptate că schema prezintă egalitatea dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, doar că nu egalitatea în ce privește poziția, ci în ce privește natura lor divină.

Persoana Duhului Sfânt

În Vechiul Testament mult mai des se face referință la Duhul Sfânt decât la Domnul Isus. Trinitatea lui Dumnezeu este prezentată foarte bine în “Șema Israel”, care este crezul central a iudaismului și-l găsim scris la Deuteronom 6:4. “Șema Israel” Îl prezintă pe Dumnezeu în trei persoane (Elohim) ca fiind singurul Dumnezeu (vă reamintesc că terminația “him” din numele Elohim în limba ebraică arată la plural, adică de la trei în sus, gramatica limbii ebraice având numărul singular, dual și plural):

Ascultă, Israele! Domnul (Elohim), Dumnezeul (Iehova) nostru, este singurul Domn (Iehova). (Deuteronom 6:4)

Prima referință la Dumnezeu în acest verset este אֱלהִים “Elohim” și este un nume comun și arată la dumnezeire, divin, având forma masculină, plural (în limba ebraică de la trei în sus), iar a doua și a treia referință la Dumnezeu este יהוה “Iehova”, care este un nume propriu și Îl descrie pe Dumnezeu ca Unul care există în Sine Însuși, care este fără început și fără sfârșit (Eu sunt cel ce sunt).

Numele Elohim este primul nume cu care Se prezintă Dumnezeu în Biblie și apare în primul verset din cartea Genezei:

La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pămîntul. (Geneza 1:1)

Iar Duhul Sfânt sau Duhul lui Dumnezeu apare în al doilea verset din Biblie:

Pămîntul era pustiu și gol; peste fața adîncului de ape era întunerec, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. (Geneza 1:2)

Mai mult, la crearea omului din nou se face referință la trinitatea lui Dumnezeu.

Apoi Dumnezeu (Elohim) a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul și peste toate tîrîtoarele cari se mișcă pe pămînt„. Dumnezeu (Elohim) a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu (Elohim); parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:26-27)

Sunt mai multe texte în Biblie care Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind în trei persoane. În ce privește persoana Duhului Sfânt, Biblia Îl prezintă ca fiind persoană și nu putere. Este o persoană diferită de Domnul Isus și Dumnezeu Tatăl, dar identică ca și natură și putere cu Tatăl și Fiul. În Noul Testament sunt multe texte care dovedesc că Duhul Sfânt este persoană și nu doar putere, cum spun unii.

De exemplu, înainte de arestarea Sa, Domnul Isus le-a spus ucenicilor că Tatăl le va da un alt Mângâietor:

Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mîngîietor (Grecește: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămînă cu voi în veac; și anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămîne cu voi, și va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. (Ioan 14:16-18)

Cuvântul “alt” din acest text este cuvântul grecesc άλλον care arată la o altă entitate (persoană), având aceeași natură cu persoana cu care este comparată. Altfel spus, Duhul Sfânt este de aceeași natură și esență ca și Domnul Isus, dar diferit de Domnul Isus ca și persoană.

Confuzia cu privire la persoana Duhului Sfânt vine din citirea superficială a textului de la Fapte 1:8, unde Domnul Isus le spune ucenicilor că ei vor primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste ei:

“…Ci voi veți primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și pînă la marginile pămîntului” (Fapte 1:8)

Totuși, textul de față Îl prezintă pe Duhul Sfânt ca și persoană care Se va pogorî peste ucenici și le va da putere să fie martori ai Domnului Isus până la marginile pământului.

Acțiunile pe care le face Duhul Sfânt dovedesc că El este o persoană și nu doar o putere. Iată câteva exemple:

Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. (Ioan 14:26)

Cînd va veni Mîngîietorul, pe care-L voi trimete de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine. (Ioan 15:26)

Totuș, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete. Și cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. În ce privește păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce privește neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, și nu Mă veți mai vedea; în ce privește judecata: fiindcă stăpînitorul lumii acesteia este judecat. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi. (Ioan 16:7-14)

Este mințit:

Petru i-a zis: ,,Anania, pentruce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfînt, și să ascunzi o parte din prețul moșioarei?

Poate fi întristat:

Să nu întristați pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4:30)

Deci, Duhul Sfânt nu este o putere, ci o persoană a Sfintei Treimi care ne dă putere să fim martori ai Domnului Isus și ne dă putere să trăim o viață sfântă:

Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și sîntem schimbați în acelaș chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (1 Corinteni 3:18)