Ce spune Biblia despre acele păreri îndoielnice ?

păreri îndoielnice

Sunt multe practici asupra cărora creştinii din diferite biserici şi confesiuni, sau chiar din aceeaşi confesiune, au păreri diferite, păreri îndoielnice. Să zicem, unii îşi permit să danseze, alţii sunt categoric împotrivă. În lista aceasta intră multe alte lucruri cum ar fi privitul la televizor, machiatul la femei, diverse haine, purtatul bijuteriilor, bătutul din palme şi multe alte lucruri. Unii cred că este rău să porţi cravată, alţii invers, nu te admit să vii în faţa bisericii dacă nu ai cravată. Ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său cu privire la aceste lucruri care mai sunt numite şi „ păreri îndoielnice ”?

Ce sunt  aceste „ păreri îndoielnice ”?

Termenul păreri îndoielnice este folosit o singură dată în Biblie şi spune:

Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. (Romani 14:1)

Scriptura nu dă aici o definiţia a ceea ce este părere îndoielnică, dar din context devine clar că sunt anumite practici, care nu contează atât de mult înaintea lui Dumnezeu cum sunt îndeplinite de oameni, dar cărora oamenii le dau o importanţă exagerată în viaţa lor religioasă, iar pe alţii care procedează contrariu lor îi judecă sau îi dispreţuiesc.

Păreri îndoielnice cu privire la mâncare

Pentru că Roma era capitala imperiului Roman, în biserica din Roma au venit oameni din diferite culturi şi popoare. Evreii ştim că nu-şi permiteau să mănânce carnea animalelor care erau trecute în Vechiul Testament în lista „animalelor necurate”. Din moment ce au devenit creştini, această listă nu mai era valabilă pentru ei, totuşi, lor le venea greu să depăşească acest obicei pe care l-au avut toată viaţa şi din motive de credinţă preferau să mănânce doar mâncare de origine vegetală. Alţii, însă, îşi permiteau să mănânce tot felul de carne aşa cum spune textul:

Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. (Romani 14:2)

Mai important decât ce mâncăm sau ce nu mâncăm este atitudinea pe care o luăm faţă de cei ce procedează altfel decât noi.

Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. (Romani 14:3)

Deci, conform acestui verset, Dumnezeu l-a acceptat şi pe unul şi pe altul, indiferent de ce mănâncă sau nu mănâncă ei. Chiar mai mult, Scriptura ne întreabă:

Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. (Romani 14:4)

Păreri îndoielnice cu privire la sărbători

Apostolul Pavel scrie despre următorul lucru asupra căruia creştinii din Roma aveau păreri îndoielnice şi anume:

Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. (Romani 14:5)

Şi astăzi mai sunt multe divergenţe în creştinism cu privire la zilele de sărbătoare. Amintiţi-vă despre data sărbătorii Paştelui şi a Crăciunului sau a zilei de odihnă. Mai important de cât toate aceste este ca fiecare să aibă deplină convingere în baza Sfintelor Scripturi că procedează corect. De altfel…

Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţămiri lui Dumnezeu. (Romani 14:6)

De ce faci ce faci?

Aceasta este mai important decât a face sau a nu face unul din lucrurile care se încadrează la categoria „ păreri îndoielnice ”. Cu adevărat se urmăreşte o închinare la adresa lui Dumnezeu? Sau se face cu anumite interese proprii, sau pentru a se înălţa asupra altora, pentru ai judeca sau pentru ai dispreţui. Unii recurg la anumite practici „mai sfinte” pentru a părea „mai sfinţi” în ochii altora. De aceea spune în continuare Cuvântul:

În adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii. (Romani 14:7-9)

Fiecare creştin va da socoteala cu privire la felul cum procedează în privinţa „părerilor îndoielnice”

Nu trebuie să credem că lucrurile care ţin de „părerile îndoielnice” sunt atât de ne importante. Este foarte important felul cum procedăm şi Biblia spune că fiecare din noi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos ca să dăm socoteala de felul cum am procedat.

Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. (Romani 14:10-11)

Nu fă lucruri care au efect rău asupra altora

Creştinul matur spiritual nu va umbla făcând observaţii la toţi din jur cum trebuie sau cum nu trebuie să procedeze cu privire la părerile îndoielnice, ci va căuta să fie atent în toate lucrurile ca să arate respect pentru ei şi să nu-i provoace la lucruri care contravin convingerilor acestor oameni.

Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. (Romani 14:13)

Convingerile noastre fac un lucru curat sau necurat pentru noi

Este un concept mai greu de înţeles, dar aşa spune Apostolul Pavel în continuare:

Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat de cât pentru cel ce crede că este necurat. (Romani 14:14)

Dacă un om consideră a fi păcat să mănânce un anumit fel de mâncare şi mănâncă, sau a fi păcat să ţină sau să nu ţină o zi de sărbătoare şi o face, sau oricare un alt lucru pe care îl consideră păcat, prin aceasta el merge împotriva convingerilor proprii şi deci, în propria conştiinţă el merge împotriva voii lui Dumnezeu. Acesta este păcatul, a merge împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu pe care o ai în conştiinţa ta.

Nu face pe fratele tău să se mâhnească

Contextul în care ne aflăm formează părerile noastre cu privire la anumite lucruri. Cunosc o persoană care a devenit creştin într-un context unde nu s-a făcut din vestimentaţia femeilor un prilej de discuţii ci invers, a fost învăţat să arate respect pentru ele. După aceea s-a mutat într-o altă ţară, într-un alt context şi se pare că a fost influenţat mult de contextul de acolo. Venind odată în vizită înapoi de unde a plecat şi fiind într-un cerc cu mai mulţi oameni s-a dat a fi mai spiritual şi a spus la un fost prieten de al său care acum era creştin şi căsătorit de curând: „Ce nu ai bani să-i cumperi soţiei tale alte haine ca să nu mai umble în pantaloni?” Întrebarea aceasta a fost înjositoarea şi prietenul lui a umblat mâhnit multe zile. Iată de ce Pavel a scris:

Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. (Romani 14:15-18)

Nu strica relaţiile cu oamenii din pricina părerilor tale

Dacă impui anumite păreri ale tale altora şi aceasta aduce numai dezbinare, dispreţ, mâhnire şi judecată, atunci opreşte să mai faci aceasta, pentru că nu ai dreptate. Iată ce spune Dumnezeu:

Aşa dar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. (Romani 14:19)

Nu nesocoti ce cred alţii despre lucrurile din categoria „părerilor îndoielnice”

Pentru că aceasta poate avea un efect foarte rău asupra lor, dacă tu faci ceva ce ei nu pot accepta sau care îi va duce înapoi la felul vechi de vieţuire:

Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. Bine este să nu mănâncă carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. (Romani 14:20-21)

Nu impune altora părerile tale

Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat. (Romani 14:22-23)

Nu practica lucruri care te vor face să-ţi pierzi pacea cu conştiinţa proprie, sau cu oamenii din jur.