Până unde un ucenic trebuie să fie supus învățătorului său?

În acest articol voi răspunde la întrebarea unui vizitator. Iată care este ea:

Am și eu o întrebare la dvs și tare voi aprecia dacă veți lua timp să-mi răspundeți. Cum să procedeze un ucenic al cărui învățător o ia pe o cale greșită? De exemplu, el cere respect de la mine, dar singur nu are respect față de învățătorii lui. Cere să mă sfătuiesc  și să mă supun, dar el practic nu se mai sfătuiește cu nimeni și nu se mai supune la nimeni.  Mă  întreb dacă  ucenicul în cazul acesta trebuie să urmeze și să fie ascultător unui astfel de învățător?

Biblia în repetate rânduri ne învață să fim supuși mai marilor noștri, când zice:

Ascultați de mai marii voștri, și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii cari au să dea socoteală de ele; pentruca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, căci așa ceva nu v-ar fi de niciun folos.”(Evrei 13:17)

În acest verset ascultarea față de cei puși de Dumnezeu să fie mai mari peste noi nu este o opțiune, ci o poruncă. Mai marii noștri au răspunderea să privegheze asupra sufletelor noastre. Dacă noi suntem supuși și credincioși, ei vor face lucrul acesta cu bucurie, dacă noi alegem să nu ne mai supunem, ei vor continua să facă acest lucru, dar cu multă durere și suspin.
Totuși…

Există vreo limită în această supunere? 

Da, bineînțeles. Nu putem fi supuși chiar și atunci când liderul a apucat-o pe un drum greșit. Pavel a spus ucenicilor săi:

„Călcați pe urmele mele, întrucît și eu calc pe urmele lui Hristos.” (1Corinteni 11:1)

Ucenicul are porunca de la Domnul să calce pe urmele învățătorului său, dar nu oricare învățător, ci acela care el însuși calcă pe urmele lui Hristos. Ca și creștini, în alergarea noastră spre premiul chemării cerești „Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învățători” etc. Dumnezeu a făcut rânduiala aceasta ca să fie ordine și supunere în Biserica lui Hristos. Atât timp cât liderul calcă pe urmele lui Hristos, este de datoria ta să-l urmezi și să-i fii supus. Însă aceasta supunere nu este fără limite. Ea trebuie să fie în Domnul. Noi suntem chemați să fim supuși Domnului în primul rând și apoi mai marilor noștri. Așa cum le spune Scriptura femeilor să fie supuse bărbaților lor, acest principiu se aplică fiecărui creștin:

„Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri, cum se cuvine în Domnul”(Coloseni 3:18)

Supunerea trebuie să fie așa cum se cuvine în Domnul. Cu alte cuvinte, Domnul și Cuvântul Său definesc limitele supunerii mele. Dacă învățătorul tău duce o viață de nesupunere în Domnul și îți cere și ție să calci pe urmele lui, nu poți face acest lucru. În cazul aceasta urmele lui nu mai sunt urmele lui Hristos, dar noi suntem chemați să urmăm pe Hristos în primul rând.
Este o bucurie când Domnul te binecuvântează cu mentori care cu adevărat calcă pe urmele lui Hristos. Este o bucurie să slujești împreună cu ei și, la rândul lor, ei au o bucurie și satisfacție să slujească împreună cu tine, căci împreună Îl urmați pe Hristos. Pavel l-a descris pe ucenicul său Timotei așa: „ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei” (Filipeni 2:22)
Ce bucurie este să ai un astfel de ucenic. Dar bucuria aceasta este și mai mare atunci când tu, fiind ucenic, ai un învățător ca Pavel. Tare Îi mulțumesc Domnului pentru mentorii și învățătorii mei cu care m-a binecuvântat în viața mea de credință. Învățătura lor întotdeauna a mers împreună cu fapta. Este o bucurie să calc pe urmele lor, pentru că știu că ei calcă cu credincioșie pe urmele lui Hristos!
La încheiere vreau să-ți atrag atenția asupra unui lucru important. De multe ori problema nu este în mentor, ci în ucenic. Pentru că ucenicul crede că a ajuns la nivelul în care le știe pe toate și nu mai are ce să asculte de mentorii săi, atunci caută diferite motive ca să se depărteze de cei care l-au crescut și astfel să-și zidească “împărăția lui”, separat. În cazul aceasta orice fleac de nimic acel ucenic îl va interpreta greșit și va căuta să plece. De altfel, aceasta nu este o noutate. Așa au procedat și mulți din cei pe care Pavel i-a învățat. După ce au plecat nu numai că au încetat să-i mai fie ucenici, dar au devenit și potrivnici ai învățăturii pe care o dădea Pavel. Deci, verifică-te dacă în adevăr ceea ce crezi tu despre învățătorul tău este așa sau mai degrabă este o o problemă a ta. Poate că tu ai probleme cu supunerea și faptul că nu dorești să fii supus față de mai marii tăi? Aceasta, de fapt, arată că și față de Hristos tot nesupus ești.
Dumnezeu să ne ajute să călcăm pe urmele celor ce calcă pe urmele lui Hristos!

Articole recomandate: