Să nu transformăm ţara în gunoişte

0
1868

Când am mers vara aceasta cu biserica într-o duminică la un picnic în parcul traseului de motocros, ne-am întristat să vedem deşeurile pe care le-au lăsat acolo oamenii aşa că nu se putea găsi un loc curat. Am strâns mai întâi deşeurile lăsate de alţii şi doar aşa am putut să stăm acolo.

Tot vara aceasta, am mers să vizitez tabăra organizată de Mişcarea de Tineret „Generaţia Curată” care s-a desfăşurat în apropierea satului Speia, pe malul Nistrului. Este un loc deosebit de pitoresc şi la întrare în tabără am fost foarte impresionat să văd cât de frumos şi curat era aranjat totul.

Tabăra Generaţiei Curate la Speia în 2009

Când am mers cu soţia să admirăm Nistrul, am văzut peste tot deşeuri aruncate din care cele mai multe sunt vase goale întregi şi sparse din sticlă şi plastic. M-am gândit ce se poate întâmpla dacă continuăm aşa şi ce ţară vom lăsa de moştenire copiilor noştri. Am vizitat odată o astfel de ţară. Nu vreau să-i spun numele, dar mă tem să nu ajungem ca ei curând.

Ţara poluată cu deşeuri

N-a fost aşa altă dată

Ne aminteam cu soţia că pe vremea noastră nu era aşa. Un motiv este că nu erau atâtea vase de o singură folosinţă cum sunt acum. Oamenii foloseau vase de sticlă şi după ce consumau conţinutul vaselor, le luau acasă pentru a le vinde. Când eram copil şi mergeam să cumpăr limonadă, totdeauna luam sticle goale pe care le dădeam la magazin în schimbul celor pline. În fiecare localitate exista un punct de colectare sticlele goale şi aceasta era un mijloc de câştig pentru copiii care mergeau peste tot şi căutau aceste sticle goale ca să le vândă.

Nu există o educaţie adecvată

Fiind antrenor de Taekwon-Do, în fiecare vară organizam tabere în corturi în pădure. Odată, când ne aflam în pădurea din apropierea satului Ivancea, aveam de parcurs o distanţă de la locul unde staţiona tabăra până la locul unde făceam antrenamentele şi treceam de-a lungul malului lacului din localitate. Din prima zi, când am văzut ce multe deşeuri erau lăsate de oameni pe mal, am hotărât să le strângem pe toate şi astfel să le dau şi ucenicilor mei o lecţie să păstrăm ţara curată. În fiecare zi după antrenamente, în drum spre tabără, fiecare aduna câte deşeuri putea să ducă şi în tabără am săpat o groapă adâncă ca să le îngropăm (nu era cea mai bună soluţie, dar nu aveam alta mai bună) După ce ne întorceam de la două-trei antrenamente, malurile lacului rămâneau curate şi frumoase, fără deşeuri. Dar, ce mare ne era dezamăgirea, când după zilele de odihnă oamenii lăsau mai rău decât era înainte să facem noi curat. Am ales să strângem deşeurile chiar în prezenţa lor, fără să le spunem ceva, crezând că vor lua o lecţie din aceasta. Sperăm că măcar la unii din ei a avut efect. Dar, mă întreb, de ce oamenii de toate vârstele din ţara noastră sunt atât de nepăsători faţă de natura frumoasă a ţării pe care ne-a dat-o Dumnezeu?

Vase de plastic şi de sticlă aruncate în pădure (unele sparte)

La momentul când scriu acest articol, mă aflu într-o ţară arabă unde este doar praf şi pustiu în jur, rar vezi câte un copăcel mic acoperit de praf încât cu greu îl recunoşti. Mă gândesc, ce ţară binecuvântată ne-a dat Dumnezeu şi ce nepăsători suntem faţă de ea.

Ce să facem?

În opinia mea, aceste acţiuni sunt imperative şi foarte urgente:

  • Introducerea unui curs de „Ocrotire a naturii” în şcoli. Presupun că se face o astfel de educaţie în cadrul cursului de Ştiinţe ale naturii şi Educaţie Civică, dar dacă nu aduce schimbare în ţară, înseamnă că este ineficient şi deci, trebuie insistat în mod de urgenţă la revizuirea lui. Bine ar fi ca prima oră educativă în fiecare clasă la 1 septembrie să fie dedicată acestei mari nevoi şi apoi, după lecţie, toţi copii să meargă şi să strângă deşeurile din jurul şcolii şi din localitatea lor. În felul acesta lecţia va avea o aplicare practică şi elevii nu vor uita aceasta.
  • Tu nu lăsa deşeuri după tine. Ca să aibă loc schimbarea în ţară trebuie fiecare din noi să înceapă de la persoana sa. În felul acesta vom da exemple vrednice de urmat pentru copiii noştri şi pentru toţi ceilalţi oameni care ne cunosc.
  • Organizează campanii şi organizaţii de volutari pentru colectarea deşeurilor şi curăţirea locurilor publice. Nu este atât de complicat şi aceasta poate fi o experienţă frumoasă pentru biserică, clasă, grupă la Universitate, echipă de sport, sau pur şi simplu grupul prietenilor tăi.
  • Partidul Ecologist „Alianţa Verde” n-a trecut în acest legislativ şi pe fonul marilor probleme politice din ţară, subiectul abordat de ei părea a fi neserios. Totuşi, politicienii trebuie să abordeze această problemă în mod de urgenţă şi să adopte legi prin care să fie protejat mediul înconjurător de poluarea excesivă cu deşeuri care creşte în fiecare zi.
  • Să fie scutite de impozite la stat uzinele care se ocupă de reciclarea deşeurilor. Nu ştiu dacă există la moment astfel de fabrici la noi în ţară, dar zilele trecute am văzut lângă o gunoişte în oraş că erau colectate separat sticlele din plastic şi aceasta mă face să cred că există deja o astfel de uzină.

Lada cu sticle din plastic adunate separat în Chişinău la gunoişte

  • Din ce am observat, există patru categorii generale de deşeuri care necesită uzine specializate de reciclare. Deşeurile care nu se descompun, în opinia mea, pot fi împărţite în patru categorii: 1) plastic şi polietilenă, 2) sticlă, 3) metal şi 4) hârtie. Pentru că sunt mulţi care colectează metal uzat, acum mai puţine deşeuri metalice pot fi găsite. Dacă vor fi colectate pentru reciclare şi deşeurile din celelalte categorii, aceasta va fi o foarte bună soluţie.

Să nu dispreţuim darul lui Dumnezeu

Când a predicat atenienilor în Areopag, Apostolul Pavel a spus:

Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă ş

i porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Faptele Apostolilor 17:24-31)

În bunătatea Lui, Dumnezeu ne-a dat o ţară de paradis şi oricine va merge să viziteze alte ţări ale lumii, va recunoaşte lucrul acesta. Să nu dispreţuim darul lui Dumnezeu ca să nu ne fie micşorate în continuare hotarele, ci să-L căutăm cu tot dinadinsul, să ne întoarcem din toată inima la El şi să-i fim buni copii şi buni administratori ai bunurilor primite de la El.

Ce soluţii la această problemă naţională vede şi aplică cititorul acestui portal?