Nu te lăsa biruit de provocările nebunului

Sistemul de valori din lumea în care trăim este cu totul pervertit. Pervertit prin acţiunile nebunilor care defaimă standardele morale stabilite de familie, biserică şi societate. Astăzi nu mai este la modă standardele moral-spirituale ci ceva ieşit din comun, aşa numitul “fan”. Nebunia a ajuns să fie numită astăzi, fan. Prin acest articol vrem să vedem cum putem să nu ne lăsăm biruiţi de provocările nebunului.

Nu răspunde nebunului după nebunia lui

Cuvântul “nebun, nebunie” potrivit dicţionarul explicativ al limbii române înseamnă lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire, nechibzuinţă, nesocotinţă. O acţiune sau faptă de om nebun lipsită de orice judecată. Potrivit lui Solomon, înţelepciunea nu este pentru cei nebuni pentru că ei o dispreţuiesc şi o nesocotesc. De ce? Pentru că nebunia este lipită de inima lor şi sunt înclinaţi să asculte mai mult de o fărădelege decât de cuvintele înţelepţilor. De aceea nuiaua este pentru spinarea lor. Solomon vorbeşte ca şi consecinţă a alegerilor lor este nuiaua, pedeapsa şi consecinţele ce sunt îngăduite de Dumnezeu pentru ai pedepsi şi disciplina.

„Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.” (Proverbe 26: 3-4)

Cel înţelept este chemat să nu răspundă nebunului după nebunia lui. Cum însă să o facem? Atunci când suntem provocaţi printr-o vorbă sau faptă a nebunilor nu trebuie să le dăm importanţă sau să le atragem atenţie. Mai mult decât atât nu trebuie să le răspundem faptei lor ca să nu se creadă înţelepţi şi importanţi. Astfel prin ce ne deosebim de cei nebuni dacă le răspundem cu aceeaşi monetă? Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. (Matei 5:38-40)

Zilele trecute am mers în parc împreună cu băieţii noştri. În timp ce Paul şi Samuel se jucau cu o minge, un copil s-a apropiat şi le-a luat mingea şi a aruncat-o peste gard, în ograda unei persoane. Supăraţi băieţii au venit să se plângă pentru fapta urâtă a băiatului. Le-am spus că băiatul a făcut-o intenţionat şi că vrea să îi provoace dar ei nu trebuie să se lase biruiţi. Samuel însă când l-a văzut pe băiat s-a apropiat şi l-a împins. În contrast cu Samuel, Paul s-a apropiat şi s-a salutat cu el şi a încercat să zidească relaţii cu el, chiar dacă copilul nu a vrut să răspundă salutului lui Paul.

Domnul Isus spune să nu ne lăsăm provocaţi celui ce vor să ne facă rău ci să le răspundem cu bine sau să îi ajutăm să-şi vadă nebunia şi să fie mustraţi prin atitudinea noastră corectă. Deci a nu răspunde nebunului după nebunia lui nu înseamnă a nu-i răspunde.

Răspunde nebunului după nebunia lui

Dacă nu le răspundem nebunilor, ei se vor crede înţelepţi şi vor continua în atacul la persoană prin vorbire sau faptă. De aceea trebuie să le răspundem nebunilor după nebunia lor ca să fie mustraţi şi ruşinaţi de prostia lor şi să se oprească.

Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. (Proverbe 26:3-5)

Cum însă trebuie să fie răspunsul nostru? Să privim la exemplul lui Abigail şi cum această femeie cu judecată şi-a salvat viaţa sa şi a lui David de provocările nebune ale soţului său Nabal din 1 Samuel 25. În timp ce David era fugar împreună cu oştaşii săi a apelat la Nabal (al cărui nume înseamnă nebun) după ajutor. Nabal însă, în loc să fie mulţumitor, şi să răsplătească pe David pentru protecţia şi grija sa faţă de păstorii lui Nabal, el l-a refuzat într-un mod obraznic şi l-a atacat prin acuzaţii şi vorbe urâte.

Frica de Domnul te va păzi de provocările nebunului

Începutul înţelepciunii este frica de Domnul iar cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu ne oferă standardul cu care putem înţelege viaţa. Iar acest standard se formează prin cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu la care ne cheamă înţelepciunea lui Solomon.

Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii; pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire; ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă – să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă – pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc. Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. (Proverbe 1:1-7)

Împlinirea Legii Domnului, este o chemare la părtăşie cu Însuşi Înţelepciunea, cu Dumnezeu. Tocmai lucrul acesta îl subliniază Solomon în capitolul 3:

Nu te socoti singur înţelept; teme–te de Domnul, şi abate–te de la rău! (3:7).

Oare nu Legea ne spune ce este bine şi ce este rău, ca să ne putem abate de la rău? Şi dacă frica de Domnul este începutul înţelepciunii prin care Dumnezeu ne învaţă ce este bine şi ce este rău, protejându-ne de provocările nebune ale acestui veac, atunci tot frica de Domnul este contrar nebuniei, răului și trufiei.

Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. (Proverbe 8:13)

Înţelepciunea ne învaţă ce este drept şi cum să ne protejăm de provocările nebunilor care nesocotesc şi dispreţuiesc sfaturile înţelepţilor.
Iar tu, dragul meu, cum răspunzi atunci când eşti provocat?