Televizorul afectează capacitatea omului de a gândi

În timp ce mă aflam în stradă am văzut la multe geamuri antenele parabolice şi aceasta arată cât de mult sunt ataşaţi oamenii de televizor. Cât am privit, mi-a venit idea scrierii acestui articol în care vreau să împărtăşesc câteva gânduri despre influența ce o are  televizorulul. De la bun început vreau să menţionez că în casa noastră nu avem un televizor. Am avut unul pe care l-am primit ca şi cadou când am învins la o victorină televizată, dar acum nu ne mai folosim de el şi avem motive intemeiate pentru aceasta. Iată ce credem noi în familie despre televizor.

Televizorul limitează comunicarea în familie

Toată ziua membrii familiei sunt la servici, la şcoală, la grădiniţă, etc. fiecare la ocupaţia lui. Când se întorc seara de la lucru, sau de la şcoală, este singurul timp când pot să beneficieze de comunicare unul cu altul şi în felul acesta să zideasă relaţiile din familie. Puterea oricărei familii stă în trăinicia relaţiilor dintre membrii ei. Ce se întâmplă în realitate?

Când oamenii ajung acasă, se aşează în faţa televizorului, care vine cu “multe oferte” şi în felul acesta, fiecare din membrii familiei preferă să “comunice” cu televizorul decât cu membrii familiei. Unii chiar au mai multe televizoare, în diferite camere, şi la bucătărie, şi la sufragerie, etc. Nici măcar atunci când servesc cina nu pot să discute unul cu altul şi să se bucure de cina care le-a fost pusă înainte, pentru că sunt concentraţi la ce se întâmpla la televizor. Mai pui că uneori se mai încep şi certuri din pricina că este doar un televizor, dar sunt multe canale şi fiecare membru din familie insistă să se oprească toţi la canalul care îl vrea el. Este aşa o situaţie la voi în casă? Şi apoi să nu te miri când încep să se întâmple lucruri rele, când copiii slăbesc la învăţătură, când încep să lege prietenii rele şi să înceapă a folosi alcool, să fumeze sau chiar să se drogheze şi părinţii nu ştiu nimic. Păi de unde să ştie dacă oridecâte ori vin seara acasă, nimeni nu are timp pentru celălalt, pentru că toţi sunt preocupaţi de televizor, sau cel puţin o mare parte din membrii familiei? Şi cât de mult se miră părinţii când află lucruri rele despre copiii lor în ultimul rând, când deja toată lumea ştie.

Nu era aşa înainte şi nu procedează aşa părinţii cărora le pasă cu adevărat de copiii lor. Biblia ne relatează despre o fată tânără evreică, care a devenit erou pentru tot poporul Israel pentru că i-a salvat la o anumită perioadă a istoriei de la genocid. Numele lui este Estera. Când era copilă, părinţii i-au murit şi verişorul ei Mardoheu a crescut-o mai departe fiindu-i ca şi părinte. Pentru că era frumoasă la chip, a fost aleasă şi luată cu sila la palatul împăratului Persiei în caz că împăratul putea să o aleagă de soţie. Timp de un an de zile urma multe proceduri cosmetice după care avea să între la împărat. Biblia spune ceva foarte interesant despre felul cum îşi indeplinea responsabilitatea de părinte Mardoheu în tot timpul cât ea a stat la palat.

Şi în fiecare zi Mardoheu se ducea şi venea înaintea curţii casei femeilor, ca să afle cum îi merge Esterei şi ce se face cu ea. (Estera 2:11)

Aceasta este o practică pe care trebuie să o înveţe toţi părinţii şi în fieacare zi să caute să afle cum le merge copiilor lor şi ce se face cu ei. Numai aşa îi poţi ajuta pe copii, numai aşa le poţi da direcţie pentru viaţă.

Am mai observat că sunt mulţi oameni care seara după servici vin acasă, care nu călătoresc prea mult, care nu merg în deplasări lungi, dar care nu petrec nici odată timp cu familia lor. Ei sunt cu familia, dar nu petrec nici odată cu familia timp. Nu totdeauna televizorul este de vină, dar în multe cazuri este implicate şi televizorul şi încă mult.

Televizorul te face să risipeşti timpul şi să devii neorganizat

Mai ales când sunt mai multe canale, şi acum ele sunt într-un număr nelimitat, este greu pentru cineva să înceapă a privi o emisiune şi să se limiteze cu ea. După acea emisiune va dori să privească o altă emisiune şi tot aşa, apoi un film, pana va adormi. Pe de altă parte sunt multe lucururi care aşteaptă să fie făcute, dar care, “datorită” acestor emisiuni “interesante” sunt amânate pentru mai târziu ca să nu mai fie făcute nici odată, sau să fie făcute apoi în grabă, sub presiunea urgenţei. Eu sunt de părerea că este mult mai important să folosim timpul comunicând cu membrii familiei sau lucrând la ceva care va aduce folos oamenilor.

Televizorul strecoară multă indecenţă şi imoralitate

Chiar şi la noutăţi acum nu se mai urmăreşte ce se transmite. Astfel, am auzit cum canalul Pro-TV de două ori, doi ani la rând, au arătat aşa numitele căsătorii oficiate de homosexualii din Chişinău. Aceasta este o urâciune pe care cei de la noutăţi caută să o prezinte într-o lumină frumoasă şi să-i facă pe oameni să accepte lucrul acesta ca şi ceva normal. Şi mai rău este situaţia când vorbim de copii, care nu au încă discernământ. Ei primesc ca ceva normal, ca ceva acceptabil tot ce văd pe ecranele televizoarelor. Odată chiar la postul naţional de televiziune era prezentat un spot publicitar unde se arăta cum un băiat şi o fată nu erau lăsaţi să între la discotecă. Doar când fata a scos din buzunarul băiatului prezervativul le-au dat voie să între. Spotul acesta duce un mesaj foarte rău la toţi copiii care îl privesc şi îi face să accepte ca şi ceva normal relaţiile sexuale în afara căsătoriei despre care Dumnezeu a spus:

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Evrei 11:4)

Dacă copiii acceptă în gândirea lor imoralitatea ca ceva normal, vor deveni ei oameni imorali şi se vor nenoroci pe ei şi vor nenoroci şi pe viitorii lor parteneri de căsătorie şi pe copii.

Televizorul afectează capacitatea omului de a gândi

Când citeşti o carte, la orice moment te poţi opri ca să meditezi la cele citite, poţi să mai citeşti odată pasajul care te interesează, poţi să compari cu cele citite anterior în carte. Nu tot aşa este cu televizorul. El le dezvoltă copiilor dorinţa să schimbe totdeauna anturajul, să schimbe programul şi să nu aibă răbdare a privi ceva pănâ la capăt. De obicei, copiii care au dependenţă de televizor nu pot să citească ceva şi nici măcar la televizor nu pot privi o emisiune de la început până la urmă. Cum atunci vor putea ei duce un lucru de la început până la capăt? Nu este de mirare că copii devin atât de apatici şi nu le mai este interesant nimic, pentru că televizorul le distruge interesul pentru orice lucru folositor.

Nu vreau ca cititorul să califice acest articol ca o predică anti-televizor. Acestea sunt meditaţile mele şi faptul că am scos televizorul din casă este o hotărâre a familiei noastre de care beneficiem mult. Copiii noştri nu vor fi toata viaţa în casa noastră şi noi vrem să beneficiem la maxim de comunicare cu ei şi să petrecem timpul interesant. Cititorul va alege ce crede că este bine pentru el şi pentru familia lui. Doar să nu uităm că bucuria cea mai mare în viaţă şi împlinire o avem de la relaţii. Dacă zidim şi întreţinem relaţii bune cu cei dragi suntem şi noi şi ei fericiţi. Dacă nu avem aceste relaţii, viaţa ne este grea şi plictisitoare, ca să nu spun mai mult.

Şi încă ceva, noi în familie tot privim filme, dar folosim pentru aceasta computerul şi alegem să privim doar filme din care cu adevărat putem învăţa principii de viaţă care se potrivesc cu valorile pe care le avem în familie, care sunt întemeiate pe Sfintele Scripturi şi pe care vrem să le transmitem copiilor noştri.

Dumnezeu să ne ajute să procedăm cu înţelepciune în toate lucrurile si să zidim relaţii frumoase cu cei dragi ai noştri.