Îți pierzi mântuirea dacă te lași de biserica baptistă și te întorci la cea ortodoxă?

Întrebare:

Am citit de curând un articol, foarte polemic, despre reîntoarcerea unei surori baptiste la ortodoxie, semnat de un oarecare diacon Octavian Solomon. Fără ca să-i aprob atitudinea umoristică specifică, de altfel, pentru el, după cum am observat și în alte publicații semnate de el, despre păcatul sodomit sau despre scărmănarea mitropolitului Moldovei, aș avea totuși o întrebare în contextul articolului sus menționat. Ce se întâmplă cu frații, care din convingere, părăsesc Biserica Baptistă, de exemplu, și se reîntorc în Biserica Ortodoxă? Sunt apostați. Renunță cumva la mântuire? Care va fi statutul lor la judecată? Cu mult respect și iubire, David.

Am încercat și eu să citesc articolul domnului Octavian. Atâta ură și atâta îngâmfare nu am mai întâlnit de mult și mai ales de la unul care pretinde a fi slujitor al lui Dumnezeu. Citind, mi-am adus aminte de cuvintele apostolului Pavel ca răspuns celor ce-l judecau pe nedrept:

“Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; supt buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sînge; prăpădul şi pustiirea sînt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor”(Romani 3:13-18)

Însă să mă întorc la întrebarea dvs. despre…

“Frații” care din convingere se întorc în biserica Ortodoxă

Nu putem ști cu siguranță dacă femeia despre care se scrie în articolul de mai sus a fost sau nu născută din nou. Dar, personal nu cred că un copil al lui Dumnezeu care a fost născut din nou prin credință în Domnul Isus Hristos este în stare să se întoarcă din nou la tradiția bisericii ortodoxe. Întrebarea este:

Pierd ei mântuirea?

Mântuirea nu se câștigă și nici nu se pierde prin faptul că vii sau pleci dintr-o biserică sau confesiune. Ea se capătă prin credință în Isus Hristos și este darul lui Dumnezeu, nu a unei biserici. Dacă mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit. Prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire, după cum zice Scriptura: “Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine” (Romani 10:9-11). De aceea să nu se înșele nimeni care crede că fiind într-o biserică sau alta numai acolo poate fi mântuit. Nici o confesiune nu are monopol asupra mântuirii. Mântuirea este a Domnului, darul lui pentru cei ce cred și o căpătăm prin credință, nu prin fapte ca să nu se laude nimeni.(Efeseni 2:8-9).

Am crescut și eu de mic în Biserica Ortodoxă, dar niciodată nu am auzit aceste adevăruri acolo. Chiar și articolul domnului Octavian, dacă îl citești cu atenție, îți dai seama că siguranța mântuirii prin credință este negată și cei ce cred că sunt mântuiți prin credință sunt luați în batjocură. Când a fost organizată dezbaterea teologică dintre Ortodoxi și Baptiști pe tema “Sfânta tradiție sau Sfânta Scriptură”, am adresat domnului Pruteanu întrebarea : “Dacă muriți la noapte, sunteți sigur că veți fi în Împărăția lui Dumnezeu?” și răspunsul a fost: “Este nebun acela care are convingerea deplină că dacă moare în noaptea aceasta se mântuiește…”

La acest capitol Biserica Ortodoxă și Islamul merg mână în mână. Să fiu sincer, la acea dezbatere, am avut impresia că polemica se dă între creștini și musulmani, nu între baptiști și ortodocși.

Mă întreb: “Cum poți să te întorci la o astfel de învățătură?” Nu vorbim de biserică, ci de învățătură. Prin faptul că cineva, care spune că a fost născut din nou, mântuit prin credință, din anumite convingeri se întoarce la o învățătură ce neagă acest lucru sau cel puțin nu-l declară sută la sută, aceasta nu este o schimbare de biserică, ci o rătăcire de la adevăr, pentru că toată Scriptura ne învață că suntem mântuiți doar prin credință nu prin fapte ca să nu se laude nimeni. Faptele sunt importante, dar ele sunt un rod al celui mântuit. Ele sunt dovada că ești mântuit, dar nu condiția. Când cineva se leapădă de acest adevăr, aceasta este o rătăcire și fapta aceasta ridică un semn mare de întrebare dacă a ajuns această persoană vreodată la cunoștința adevărului ca să creadă și să fie mântuită.

Dumnezeu să ne ferească de învățături false și greșite care duc pe oameni în rătăcire. Dacă știm pe cineva care s-a rătăcit de la credință, să urmăm îndemnul Scripturii care zice:

“Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mîntui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.” (Iacov 5:19-20)

Și în altă parte Pavel zice:

“Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţiduhovniceşti, să- l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu” (Galateni 6:1)

Dumnezeu să ne păzească pe fiecare de orice cădere și rătăcire de la adevăr.

Articole recomandate: