Întrebare:
La ce se referă autorul în Galateni 3:15-29? La cele 10 porunci, că nu ar mai fi valabile sau la legea ceremonială a lui Moise?
Pentru început, să vedem mai întâi ce învățăm din acest pasaj biblic despre cuvântul „lege”:
- a venit peste 430 de ani de la darea făgăduinței lui Avraam (17)
- prin ea nu vine moștenirea făgăduinței făcute lui Avraam(18)
- a fost adăugată din pricina călcărilor de lege (19)
- a fost adăugată până când avea să vină „Sămânța”, căreia îi fusese făcută făgăduința
- a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
- nu este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu (21)
- ea nu poate da viață
- neprihănirea nu vine prin Lege
- înainte de venirea credinței evreii au fost sub paza Legii (23)
- Legea i-a închis pe evrei pentru credința care treubia să fie descoperită
- Legea a fost (pentru evrei) un îndrumător spre Hristos, ca ei să fie socotiți neprihăniți prin credință (24)
- după ce a venit Hristos nici evreii nu mai sunt sub îndrumătorul acesta, adică Legea (25)
Apostolul Pavel, cum vedem, nici aici, nici în restul cărții Galateni și nici în celelalte epistole, nu face diferență între cele zece porunci și legea ceremonială. El vorbește despre lege ca despre un tot întreg. Diferența această o fac adventiștii, dorind să argumenteze faptul că creștinii trebuie neapărat să respecte sâmbăta și nu duminica și argumentează aceasta prin faptul că respectarea zilei de odihnă (despre care ei insistă că este doar sâmbăta) face parte din cele zece porunci.
Despre legea ceremonială, adică poruncile care se referă la ceremoniile de închinare din poporul Israel, Apostolul Pavel a scris în Epistola către Coloseni astfel:
Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (Coloseni 2:16-17)
Fapt este că Apostolul Pavel a inclus și ziua de Sabat (porunca despre care este cuprinsă și în Decalog) în lista lucrurilor care țin de legea ceremonială și care nu mai sunt de aceeași importanță pentru creștini, cum au fost pentru Evrei până la venirea lui Hristos. Sabatul, de altfel, a fost umbra odihnei viitoare, care a venit prin Isus Hristos și în care intră oricine încheie Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos. Tot cu privire la aceste discuții asupra zilei de odihnă, Apostolul Pavel le-a scris și creștinilor (dintre evrei și dintre neamuri) din Roma astfel:
Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. (Romani 14:5-6)
Astfel, însuși Apostolul Pavel ne spune că nu alegerea și ținerea zilei de odihnă este o întrebare principială care ține de mântuirea noastră. Dar dacă oamenii pun ziua de odihnă în capul discuției și condiție pentru mântuire, atunci ei nu mai rămân în har, pentru că nu se sprijinesc pe harul lui Dumnezeu, ci pe faptele Legii – ținerea Sabatului fiind una din aceste fapte. Și apostolul Pavel a fost foarte categoric în privința aceasta, când a spus:
Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. (Galateni 5:4)
Iar despre felul cum trebuie să se raporteze un creștin la cele zece porunci este vădit din următorul text biblic:
Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii. (Romani 13:8-10)
Creștinul care iubește pe Dumnezeu și pe aproapele a împlinit și va împlini cele zece porunci. Să ne ajute Domnul să-L iubim pe El și pe oamenii din jur cu o dragoste ca a Lui.