Русский
Español
English
Întrebare:
Îi este permis unui creștin să dea în judecată o organizație care i-a încălcat drepturile? Nu mă refer la credință, asta mi-e clar.
Presupun că v-a făcut să-mi adresați această întrebare cunoașterea următorului text din Epistola I a lui Pavel către Corinteni:
Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor! Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba? Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi încă pe fraţi! (1 Corinteni 6:1-8)
Textul respectiv se referă la cazuri când creștinii aveau neînțelegeri unii cu alții și nu-și soluționau aceste conflicte în cadrul bisericii, ci mergeau la judecata romană. Apostolul Pavel spune că aceasta este o rușine pentru ei și pentru biserică și nu este acceptabil ca creștinii, care au intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos, să-și rezolve neînțelegerile cu privire la lucrurile vieții acesteia în fața judecăților statului.
Porunca aceasta nu se referă la situațiile când creștinul are o neînțelegere cu necreștinii, cu organizații diferite sau chiar cu statul. În aceste situații, tocmai de aceea și există judecata în stat, ca să fie reglementate astfel de conflicte între cetățeni. Nu este nimic greșit și nu este o călcare a Legii lui Dumnezeu dacă un creștin căruia i-au fost lezate drepturile de cetățean se va adresa în instanța de judecată.
Totuși, este important pentru fiecare creștin să țină minte și să nu uite că noi suntem un popor ales, un neam sfânt, o preoție împărătească, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fim ai Lui ca să vestim puterile minunate ale Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Scopul nostru suprem pe acest pământ este să vestim Evanghelia tuturor oamenilor. Atunci când chemăm pe cineva în instanța de judecată trebuie să ne gândim ce efect va avea aceasta asupra slujbei la care ne-a chemat Dumnezeu. Va aduce aceasta succes înaintării Evangheliei sau va crea piedici și un nume rău nouă? Este foarte important să ne punem aceste întrebări.
A fost și în viața apostolului Pavel o situație când el a cerut să fie judecat de Cezar, adică a apelat la instanța supremă de judecată. Ca și cetățean roman putea să beneficieze de acest drept și el a folosit și această oportunitate pentru Evanghelie. Scopul lui Pavel nu a fost să-și capete eliberarea din închisoare, pentru că Festus a spus lui Agripa și Berenice că nu găsea nimic vrednic de osândă la Pavel și deci, Pavel ar fi putut fi eliberat. Totuși, el a cerut să fie judecat de Cezar tocmai că astfel avea o ocazie unică să vestească Evanghelia în curtea împărătească la Roma. Fiind la Roma, le-a scris creștinilor din orașul Filipi:
Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1:12-14)
Când vrei să chemi în judecată persoana sau organizația care te-a nedreptățit, fii sigur că aceasta îți va oferi mai multe posibilități pentru Evanghelie și că nu-ți va face un nume rău nici ție și nici celorlalți creștini din localitatea sau țara ta.
