Isus Hristos – Dumnezeu întrupat

Despre persoana Domnului Isus se vorbeşte foarte mult. Unii cred că este un proroc, alţii cred că a fost un om deosebit, un lider puternic. Evanghelia după Ioan ni-L prezintă pe Domnul Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului și ca Dumnezeu întrupat.

Scopul cu care evanghelistul a scris acestă Evanghelie este scris la capitolul 20 versetele 30 şi 31:

„ Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”
Vreau acum să vedem cum capitolul I din Evanghelia după Ioan ni-L prezintă pe Domnul Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi Hristosul, adică Acel promis de Dumnezeu prin proroci în sfintele Scripturi.

Dumnezeu întrupat

 

Isus Hristos – Fiul lui Dumnezeu întrupat

În primele 18 versete din capitolul 1 a Evangheliei după Ioan, autorul vorbeşte despre Cuvânt prezentându-L ca fiind: Dumnezeu (Ioan 1:1-2), la început(la începutul creaţie El era sau exista deja) (Ioan 1:1), creator (Ioan 1:3, 10), viaţa oamenilor(Ioan 1:4), mântuitor (Ioan 1:12-13). La versetul 14 ni se spune că „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Deci, Cuvântul care este Dumnezeu, creator, mântuitor S-a făcut trup. Atrageţi atenţie la expresia „şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr”, fiindcă în versetul 17 scrie „căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos…”, arătând prin aceasta că Cuvântul, despre care S-a vorbit mai sus şi care S-a făcut trup, este Domnul Isus Hristos.

În acest capitol avem şi mărturia lui Ioan Botezătorul despre Domnul Isus. El mărturiseşte despre Domnul Isus că nu-L cunoştea, dar tocmai pentru aceasta a fost trimis să boteze cu apă pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie făcut cunoscut lui Israel. Dumnezeu i-a dat un semn după care avea să-L cunoască: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt” (Ioan 1:33). Şi în următorul verset Ioan mărturiseşte: „Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” În versetele 15, 27 şi 30 Ioan Botezătorul mărturiseşte despre Isus că vine după el, dar este înaintea lui, pentru că era înaintea lui. Prin aceasta Ioan Botezătorul arată la preexistenţa Domnului Isus: fiindcă, cu toate că Domnul Isus s-a născut după Ioan şi Şi-a început slujirea după Ioan, totuşi El a existat înainte ca Ioan Botezătorul să fi fost conceput, după cum am văzut în primul verset al capitolului 1 „El era la început”, adică la începutul creaţiei, El fiind chiar creatorul după cum este scris „şi nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). În versetul 23 Ioan Botezătorul mărturiseşte despre sine că el este „glasul celui ce strigă în pustie: „neteziţi calea Domnului”, cum a zis prorocul Isaia”, arătând prin aceasta că Isus, care vine după el, este Domnul, adică Dumnezeu. Vedem mai departe că Ioan Botezătorul îi îndreaptă pe ucenicii săi la Isus, mărturisind că Isus este „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”(Ioan 1:26,29).

Isus Hristos – Fiul Omului

În versetul 51 din acest capitol Domnul Isus se prezintă ca fiind Fiul Omului. Prin aceasta arătând că nu este doar Fiul lui Dumnezeu, ci este şi Fiul Omului, adică este Dumnezeu întrupat, după cum am văzut în versetul 14 din acest capitol. Din versetul 45 aflăm că El este Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.

Să vedem ce au scris Scripturile despre familia şi locul unde avea să se nască Hristosul (Mesia, adică Cel promis). În Vechiul Testament cuvântul „Mesia” îl întâlnim o singură dată la Daniel 9:25. Dar în schimb, în Vechiul Testament se face des referire la „o sămânţă” care potrivit cu Galateni 3:16 este Hristosul. Prima referire la sămânţa promisă o găsim la Geneza 3:15, unde vedem că este vorba despre sămânţa femeii care va zdrobi capul şarpelui. Apoi la Geneza 22:16-18 vedem că Dumnezeu îi promite lui Avraam că „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta”. Avraam a avut mai mulţi fii, dar Dumnezeu specifică la Geneza 17:19, 21:12 că sămânţa va ieşi din Isaac, fiul născut prin făgăduinţă din Sara. Isaac la rândul său a avut şi el doi fii, dar din nou Scripturile ne arată specific că sămânţa va veni din Iacov (Geneza 28:10-14). Iacov a avut 12 fii, dar la Geneza 49:10 se specifică că Mesia va ieşi din Iuda. Din Iuda au ieşit mii de familii, dar la Isaia 11:1-2 din nou se specifică că Cel promis va ieşi din Isai Betleemitul, care l-a rândul său avea 8 fii. La 2 Samuel 7:8-16 vedem că Cel promis de Dumnezeu avea să se nască în casa lui David, cel mai mic fiu a lui Isai. La Matei 1:18-25 se vorbeşte despre naşterea Domnului Isus. Din versetul 20 vedem că Iosif, în casa căruia S-a născut Domnul Isus, este „fiul lui David” (adică din casa lui David). Vedem că Domnul nostru Isus Hristos S-a născut în familia despre care au scris Scripturile că se va naşte Cel promis. Tot din Matei 1:18-25, vedem că la naşterea Domnul Isus s-a împlinit şi prorocia din Isaia 7:14, care zice „fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel, care tîlmăcit înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. (Prin aceasta vedem din nou că, în persoana Domnului Isus, Dumnezeu este cu noi). Potrivit cu Mica 5:2 Cel promis trebuia să se nască în Betleemul lui Iuda. Chiar dacă Isus a crescut în Nazaret, cetatea unde a locuit şi mama Lui până a se căsători (Luca 1:26-27), totuşi El s-a născut în Betleemul lui Iuda, despre acea ne relatează Evanghelia după Luca 2:1-7.

Concluzie

Domnul Isus este Dumnezeu întrupat şi, în ce priveşte trupul, El S-a născut din sămânţa lui David, după cum a fost profeţit despre El în Scripturi, şi S-a născut în Betleemul lui Iuda, la fel, după cum a fost profeţit.

La Romani 1:3-4 apostolul Pavel scrie că Evanghelia lui Dumnezeu

„priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru…”

De aici, dragii mei, vedem cât de importante sunt cunoştinţele, care le-am aflat acum în vestirea Evangheliei! De fapt, dumnezeirea Domnului Isus trebuie să fie miezul mesajului atunci când vestim Evanghelia, fiindcă numai credinţa că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Hristosul ne poate mântui. Şi aici aş vrea să mai adaug că credinţa (din definiţia cuvântului folosit în greacă) implică cunoaşterea unor adevăruri, recunoaşterea a ceea ce ai cunoscut şi încredinţare neclintită în lucrurile pe care le-ai recunoscut. Deci, vedeţi cât de importantă este studierea Bibliei. Domnul să ne ajute să stăruim în studierea Scripturilor şi să transmitem şi altora adevărurile care pot da viaţă celor care le primesc.