Ce a dorit să ne înveţe Mântuitorul prin pilda ispravnicului nedrept? (Luca 16:1-13)

0
5285

Întrebare:

Vreau să-mi explicați pe scurt ce înţeles are versetul 8b și 9 din capitolul 16 al Evangheliei după Luca.

Domnul Isus de multe ori a folosit pilde, pentru a învăța adevăruri importante. Înainte să răspund la întrebarea adresată, este important să vedem textul în care Domnul Isus a spus…

Pilda ispravnicului nedrept

Pilda ispravnicului nedrept este scrisă în capitolul 16 al Evangheliei după Luca şi mai jos este conținutul ei:

Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. El l-a chemat şi i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.” Ispravnicul şi-a zis: „Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.” A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: „Cât eşti dator stăpânului meu?” „O sută de măsuri de untdelemn”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci.” Apoi a zis altuia: „Dar tu cât eşti dator?” „O sută de măsuri de grâu”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.” Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelept. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Şi Eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 16:1-13)

Din versetele 8 şi 9 ale pildei ispravnicului nedrept se ridică mai multe întrebări, la care, presupun că s-a gândit autorul întrebării şi pe care le voi răspunde pe rând…

De ce a lăudat stăpânul pe ispravnicul nedrept?

Chiar versetul 8 deja dă răspunsul la întrebare, spunând că “stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelept”. În ce a constat această înţelepciune? Să ne întoarcem la începutul pildei, ca să înţelegem mai bine. Stăpânul a hotărât să scoată din slujbă pe ispravnicul nedrept, din pricina celor care au venit şi l-au pârât că-i risipeşte averea. Datoria ispravnicului era să administreze bine averea, să investească şi astfel să aducă profit. Din ce auzise de la oamenii care l-au pârât pe ispravnicul nedrept, stăpânul şi-a făcut concluzia că el nu poate investi, nu poate planifica şi nu poate administra bine. Atunci, când a văzut felul cum a chemat pe datornici şi i-a scutit de o parte din datorie tocmai ca să poată apoi fi primit în casele lor, stăpânul a înţeles că nu era adevărat despre ispravnicul nedrept că ar fi unul care risipeşte, pentru că el poate planifica şi investi şi, cel mai important, poate investi şi zidi relaţii cu oamenii – lucru extrem de important şi în afaceri. În aşa caz, vă apare o altă întrebare…

De ce Domnul Isus l-a dat pe ispravnicul nedrept ca şi pildă?

În nici un caz nu pentru ca cineva să înţeleagă că este bine să fii nedrept şi să decizi de unul singur asupra averii care ţi-a fost încredinţată şi care nu-ţi aparţine. Domnul Isus a spus clar în versetul 8 că acesta a fost un ispravnic nedrept şi că este un fiu al veacului acestuia, adică al întunericului (în comparaţie cu fiii luminii), dar totuşi, el a făcut un plan şi s-a gândit cum să investească în zidirea relaţiilor. Atunci, va zice cineva…

Cum ni se aplică nouă aceste adevăruri şi cum să-ţi faci prieteni cu bogăţii nedrepte?

Tot ce avem noi, toate averile de care dispunem, le-am primit de la Dumnezeu. Toată Scriptura ne învaţă aceasta. Iată un exemplu:

Dar, dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie. (Eclesiastul 5:19-20)

Deci, bogăţiile care le-am primit şi de care dispunem sunt de la Dumnezeu şi sunt numite în acest text nedrepte, în sens că nu ne aparţin aşa ca să facem tot ce vrem cu ele, fără să dăm socoteală. De la Dumnezeu am primit şi Lui îi vom da socoteala şi pentru felul cum am investit aceste averi. De aceea Domnul Isus a spus în continuare:

Şi Eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. (Luca 16:9)

În Epistola I către Timotei, Apostolul Pavel mai scrie în acest sens:

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă. (1 Timotei 6:17-19)

Să ne ajute Dumnezeu să investim averile noastre în mod înţelept în vedere mântuirii aproapelui nostru şi pentru a zidi relaţii care vor dăinui în veşnicii.