Cum să te porţi cu bogaţii aroganţi şi dispreţuitori?

Întrebare:

Sunt perfect de acord că doar prin muncă, prin sudoarea frunţii ne vom câştiga existenţa, aşa cum scrie şi în cartea Geneza. Există, însă, oameni în jurul nostru, care, aparent, nu muncesc nimic, dar sunt bogaţi. Unii pe bună dreptate, dar cei mai mulţi poate ilicit şi uneori sfidează pe cei ce au venituri decente şi muncesc zilnic. Care este poziţia Dvs. în legătură cu aceştia din urmă? Care trebuie să fie poziţia cetăţeanului/salariatului normal şi cinstit faţă de acest lucru?

Învaţă din experienţa oamenilor sfinţi

Autorul psalmului 73 din Biblie este Asaf şi, se pare că a experimentat din plin dispreţul acestor bogaţi aroganţi, de vreme ce începe psalmul său astfel:

Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima. Râd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, îţi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin, şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?” Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile. (Psalmul 73:1-12)

Aşa arată răii bogaţi din perspectiva noastră a oamenilor. Dacă ne lăsăm prea mult copleşiţi de această perspectivă a lucrurilor ne putem supune unui pericol mai mare.

Nu te lăsa prins în cursa necredinţei şi disperării

Tocmai acesta este efectul asupra celor ce nu-L cunosc pe Dumnezeu, atunci când privesc cum le merge bine celor răi. Ei zic că Dumnezeu nu ştie nimic şi nu poate cunoaşte nimic din moment ce lucrurile sunt şi rămân astfel cu privire la bogaţii răi şi batjocoritori. Chiar şi Asaf a căzut în cursa aceasta, cum o mărturiseşte singur când scrie:

Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie: căci în fiecare zi sunt lovit, şi în toate dimineţile sunt pedepsit. Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ac ei,” iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda până ce am intrat în sfântul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. (Psalmul 73:13-17)

Priveşte din perspectiva lui Dumnezeu la soarta celor îngâmfaţi

Când a intrat în locaşul lui Dumnezeu, când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu, Asaf a văzut soarta acestor oameni din perspectiva lui Dumnezeu şi a scris cu uimire:

Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta! (Psalmul 73:18-20)

Deci, lucrurile nu sunt chiar aşa cum pare la prima vedere, ci mult mai grave pentru aceşti oameni. În loc să-i invidiem, mai degrabă ar trebui să ne fie milă de ei şi să mergem să le spunem mesajul Evangheliei, poate cineva din ei va dori să ia seama la soarta lor de pe urmă.

Schimbă-ţi gândirea şi atitudinea

Când se gândeşte la felul de gândire pe care îl avea înainte de a privi din perspectiva lui Dumnezeu şi la atitudinea care a avut-o faţă de aceşti oameni, a scris astfel:

Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie, eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. (Psalmul 71:21-22)

Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru mântuire şi fericire

Ce trist a început Asaf acest psalm, fiind apăsat de starea lucrurilor şi de batjocurile pe care le suferea de la răii bogaţi şi aroganţi. În exterior nu s-a schimbat nimic, dar după ce a intrat în locaşul sfânt al lui Dumnezeu, după ce a realizat care este soarta de la urmă a celor răi şi bogaţi şi a sa nu mai are acea stare grea în inimă, ci invers, bucuria i-a umplut interiorul şi scrie:

Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. (Psalmul 73:23-28)

Nu te lăsa apăsat de asupririle şi batjocurile celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi îşi găsesc desfătarea în răutate. Tu ai ceva ce ei nu au. Tu ai pe Domnul şi de la El o moştenire veşnică, iar pe aceşti oameni îi aşteaptă o pierzare veşnică. De aceea, nu te lăsa apăsat de batjocurile şi dispreţul lor, ci mergi şi spune-le mesajul Evangheliei din milă pentru ei.