Citim în cartea Numeri, capitolul 13, că Moise, la porunca lui Dumnezeu, trimite 12 căpetenii ale copiilor lui Israel în țara Canaanului, ca s-o iscodească.
„Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: „Trimite niște oameni să iscodească țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimeți cîte un om pentru fiecare din semințiile părinților lor, toți să fie dintre fruntașii lor” (Numeri 13:1).
La întoarcere, după o călătorie de 40 de zile, iscoadele au raportat în fața lui Moise și a întregului norod tot ce au văzut. Zece dintre ei „au înegrit în fața copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră” și doar Caleb și Iosua, însuflețiți „de un alt duh” s-au întors plini de încredere că Dumnezeu poate da în mâinile poporului țara „în care curge lapte și miere”.
„Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere, și iată-i roadele. Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sînt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac. Amaleciții locuiesc ținutul dela miazăzi; Iebusiții și Amoriții locuiesc muntele; și Cananiții și Hetiții locuiesc lîngă mare și dealungul Iordanului”. Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim, și să punem mîna pe țară, căci vom fi biruitori!”. Dar bărbații care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decît noi”. Și au înegrit înaintea copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Țara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o țară care mănîncă pe locuitorii ei; toți aceia pe cari i-am văzut acolo sînt oameni de statură înaltă. Apoi am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, cari se trag din neamul uriașilor: înaintea noastră și față de ei parcă eram niște lăcuste”. (Numeri 13:27-33)
Cu părere de rău, însă, celor 10 iscoade le-a reușit să bage spaimă în inima copiilor lui Israel și tot poporul a început să cârtească împotriva lui Moise, zicând:
„De ce n-om fi murit noi în țara Egiptului, sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” (Numeri 14:2-3)
Ca urmare a acestui fapt Domnul jură lui Moise că generația aceasta de oameni, care L-a ispitit de nenumărate ori, nu va intra în țara promisă, ci va rătăci prin pustie timp de 40 de ani, până va pieri. Copiii lor, însă, vor moșteni țara promisă.
Spune-le: „Pe viața Mea!, zice Domnul, că vă voi face întocmai cum ați vorbit în auzul urechilor Mele. Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toți, a căror numărătoare s-a făcut, numărîndu-vă dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, și care ați cîrtit împotriva Mea, nu veți intra în țara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiți, afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. Pe copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ați nesocotit-o voi. Iar cît despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. Și copiii voștri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, și vor ispăși astfel păcatele voastre, pînă ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. După cum în patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi. Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciți în pustia aceasta și în ea vor muri”. (Numeri 14:28-35)
Ieri am mai scris un articol în baza capitolului 14 din cartea Numeri, pe care l-am intitulat „O lecție din experiența celor răzvrătiți”. Azi aș vrea să mai învățăm câteva lecții din drama poporului Israel. În timp ce asculți ce îți vorbește Domnul, gândește-te la următoarele aspecte ale vieții tale (voi cita întrebările de aplicare de la pagina 18 a cursului de studiu biblic inductiv „Numeri: când treci prin pustie, încrede-te în Dumnezeu”):
- Cum procedezi: te grăbești să accepți ceva doar pentru simplul fapt că oamenii din jurul tău cred că este bun sau simt că așa este bine, sau ai un alt etalon cu ajutorul căruia evaluezi valoarea unui lucru, a unei persoane, a unei acțiuni etc.? Amintește-ți, că la întoarcerea lor, bărbații care au iscodit țara s-au împărțit în 2 grupuri: într-un grup au fost zece, iar în celălalt doi. Cu toate acestea, evaluarea situației de către grupul majoritar a fost greșită.
- Ești gata să te alături unei mulțimi și să condamni un conducător, de care alții sunt deodată nemulțumiți, chiar dacă acea persoană a fost un exemplu de integritate și o persoană care a fost de mare ajutor în trecut? Amintește-ți că în Numeri 14 toată adunarea era gata să-l omoare pe Moise cu pietre pentru că au crezut raportul celor 10 iscoade despre greutățile cu care s-ar fi putut confrunta în viitor.
- Ești gata să crezi ceva ce a spus o altă persoană și apoi să murmuri în loc să faci totul fără cârtiri și fără șovăieli? Poporul a ales să creadă raportul celor zece iscoade în loc să creadă promisiunea lui Dumnezeu.
- Au suferit copiii tăi pentru că te-ai împotrivit ani de zile lui Dumnezeu și Cuvântului Său? Amintește-ți că din pricina neascultării părinților lor, copiii lui Israel, care aveau la această dată mai puțin de douăzeci de ani, au fost nevoiți să rătăcească timp de 40 de ani prin pustie.
- Ești o persoană care își păstrează calmul în fața dificultăților și a veștilor alarmante sau îL crezi pe Dumnezeu pe cuvânt și te odihnești în promisiunea Sa, potrivit căreia toate lucrurile vor lucra spre binele tău, pentru că-L iubești pe Domnul?
- Ești asemenea lui Moise, care a fost interesat de slava lui Dumnezeu decât de propria-i slavă?
- Ce faci când ajungi într-o situație dificilă: te grăbești să murmuri și să spui în esență: „De ce n-am murit înainte de-a se întâmpla toate acestea?” sau: „Acum, ce se va alege de noi?” sau: „Cu siguranță viața era mai ușoară înainte de a-L primi pe Hristos”.
- Crezi că poți fi neascultător în mod voit față de Dumnezeu, să-ți mărturisești păcatul și apoi să te aștepți ca totul să fie ca înainte, fără ca păcatul tău să aibă urmări?
Oprește-te și gândește-te la aceste lucruri.