(Numeri 14) O lecție din experiența celor răzvrătiți

Studiez acum capitolul 14 din cartea Numeri unde se istorisește despre un moment de cotitură din viața poporului Israel. După ce cele 12 iscoade s-au întors din țara Canaan și au povestit poporului ce au văzut, poporul s-a scufundat în depresie și a început toți ca unul să cârtească împotriva lui Moise și Aaron:

„Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plîns în noaptea aceea. Toți copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise și Aaron, și toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în țara Egiptului, sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”. Și au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie, și să ne întoarcem în Egipt” (Numeri 14:1-3)

Panica a fost generată de raportul a 10 din cele 12 iscoade, care “au înnegrit înaintea copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră”:

„Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere, și iată-i roadele. Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac. Amaleciții locuiesc ținutul dela miazăzi; Iebusiții și Amoriții locuiesc muntele; și Cananiții și Hetiții locuiesc lîngă mare și dealungul Iordanului”. Caleb a potolit poporul, care cîrtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim, și să punem mîna pe țară, căci vom fi biruitori!”. Dar bărbații cari fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decît noi”. Și au înegrit înaintea copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Țara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o țară care mănîncă pe locuitorii ei; toți aceia pe care i-am văzut acolo sînt oameni de statură înaltă. Apoi am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, cari se trag din neamul uriașilor: înaintea noastră și față de ei parcă eram niște lăcuste”. (Numeri 13:27-33)

Trecuse doi ani de la ieșirea poporului din Egipt, când Moise a trimis iscoadele în țara Canaanului, după porunca Domnului. Erau pe punctul să intre în țara promisă. Le trebuia să facă pasul decisiv și să pună mâna pe făgăduința dată de Dumnezeu lui Avraam, dar nu a fost așa. Poporul s-a lăsat influențat de duhul stins al iscoadelor și a început să cârtească împotriva Domnului, țipând și plângând. Cu toate că Dumnezeu a îngenuncheat în fața lor mărețul Egipt, i-a trecut miraculos prin Marea Roșie, i-a hrănit zilnic cu mană din cer, a fost totdeauna prezent în mijlocul lor într-un stâlp de nor ziua și într-un stâlp foc noaptea, inima acestui popor rămăsese împietrită și necredincioasă. Din acest motiv Dumnezeu a hotărât că generația de oameni care s-a răzvrătit împotriva Lui nu va intra în țara făgăduită, ci doar copiii lor.

„Spune-le: „Pe viața Mea!”, zice Domnul, „că vă voi face întocmai cum ați vorbit în auzul urechilor Mele. Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toți, a căror numărătoare s-a făcut, numărîndu-vă dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, și care ați cârtit împotriva Mea, nu veți intra în țara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiți, afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. Pe copilașii voștri însă, despre cari ați zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ați nesocotit-o voi. Iar cît despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. Și copiii voștri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, și vor ispăși astfel păcatele voastre, pînă ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. După cum în patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi. Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciți în pustia aceasta și în ea vor muri” (Numeri 14:28-35)

Printre cele douăsprezece iscoade s-au găsit însă doi bărbați care erau însuflețiți de un alt duh, Caleb și Iosua. Spre deosebire de ceilalți 10, aceștia aveau credință că Dumnezeu va da în mâinile poporului lui Israel țara promisă:

„Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele, și au vorbit astfel întregei adunări a copiilor lui Israel: „Țara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim, este o țară foarte bună, minunată. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta, și ne-o va da: este o țară în care curge lapte și miere. Numai, nu vă răzvrătiți împotriva Domnului, și nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mînca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!” (Numeri 14:6-9).

Dumnezeu S-a îngrijit ca această experiență negativă a poporului Israel să fie trecută în cartea Numeri și să ne servească nouă, credincioșilor Noului Legământ, drept învățătură ca să nu cădem în aceeași pildă de neascultare.

„Și tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră, pentruca, prin răbdarea și nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”. (Romani 15:4)

În capitolul 3 al cărții Evrei, autorul îi îndeamnă pe creștini să păstreze până la sfârșitul vieții lor încrederea nezguduită și nădejdea în Dumnezeu, de la început. Îi îndeamnă să vegheze, ca nu cumva să se trezească cu inimi rele și necredincioase, asemenea evreilor din pustie care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu:

„Și casa Lui sîntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. Deaceea, cum zice Duhul Sfînt:,,Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinții voștri M-au ispitit, și M-au pus la încercare, și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am desgustat de neamul acesta, și am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat dar în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”. Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, cîtă vreme se zice: “Astăzi,”pentruca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm pînă la sfîrșit încrederea nezguduită de la început, cîtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii”. Cine au fost, în adevăr, ceice s’au răzvrătit dupăce auziseră? N’au fost oare toți aceia, cari ieșiseră din Egipt prin Moise? Și cine au fost aceia de care S-a desgustat El patruzeci de ani? N’au fost oare cei ce păcătuiseră, și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.” (Evrei 3:7-19)

Noi, toți cei care am intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus, ne-am făcut părtași ai lui Hristos. Dumnezeu ne-a scos din robia păcatului (Egipt) și ne duce acum în Împărăția Sa veșnică (Canaanul ceresc). Viața noastră de pe pământ este asemenea unui drum prin pustiu, cu binecuvântări și încercări. Cum treci prin pustiul tău în drumul spre Țara unde curge “lapte și miere”? Plin de credință asemenea credinței lui Caleb și Iosua sau având o inimă rea și necredincioasă, împietrită de înșelăciunea păcatului? Nu cumva, pe drum, ai căzut de oboseală în sufletul tău și ți-ai pierdut inima? Nu cumva te-ai abătut de la harul lui Dumnezeu și ai o inimă plină de lăstari de amărâciune?

„Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfricoșată a judecății, și văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiți. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cît mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfințit, și va batjocori pe Duhul harului? Căci știm cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”. Și în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său”. Grozav lucru este să cazi în mînile Dumnezeului celui viu!”. (Evrei 10:27-31)

Să ne cercetăm bine inimile și să ne pocăim câte vreme se zice “Astăzi”, ca să putem intra în odihna lui Dumnezeu!

Dacă ați găsit o eroare de ortografie, vă rugăm să ne anunțați selectând textul respectiv și apăsând tastele Ctrl+Enter.