Întrebări care frământă pe baptista ce doreşte să (să nu) se căsătorească cu un catolic

După publicarea articolului “Se poate căsători o baptistă cu un catolic după ce au săvârşit adulter?” am primit de la aceeaşi persoană următorul mesaj cu mai multe întrebări:

Aţi zis că persoana care o iubesc nu-i persoana mea şi să nu mai zic, de ce? Bine, să zicem, eu mă întorc în biserică, mă pocăiesc de ceea ce am făcut, îl părăsesc pe el, stau ca o sora creştină la locul meu, mă implic în lucrarea bisericii, să zicem aşa, şi cu timpul eu găsesc un frate creştin, mă mărit, dar relaţia noastră nu merge, pentru că eu tot îl iubesc pe catolic, astfel, voi avea certuri în familie sau,, să zicem, că nu mă pot căsători cu nimeni. Ce mă fac eu atunci? Să zic şi altă opţiune: pe bărbatul catolic care mă iubeşte eu îl părăsesc, îi explic că nu putem să fim mai departe împreună fiindcă eu sunt baptistă şi el catolic şi îl părăsesc şi viaţa lui ia altă întoarcere spre rău (de exemplu: curvie, beţie, furt şi ş.a.m.d.) Cine va fi vinovat? Răspunsul o să fie că eu, aşa eu mă gândesc şi e părerea mea. Sau, să zicem că el acceptă să vină la baptişti, se pocăieşte, cu timpul primeşte botezul, dar întâmplător, cu timpul, observă ceva la creştinii baptişti certuri sau sa zicem altceva, care într-adevăr, va considera că după lege nu ar trebui sa fie aşa ceva la creştini, se pune întrebarea: nu se va lepăda el pe urmă cu totul de credinţă şi îmi va zice mie: “Priveşte ce fac creştinii baptişti”. Ce mă fac eu atunci? Puteţi vă rog frumos să-mi răspundeţi la aceste întrebări?

Să le luăm întrebările la rând…

Ce mă voi face dacă părăsesc catolicul şi mă căsătoresc cu alt bărbat, dar relaţia nu va merge?

Da, se poate să nu meargă relaţia în cazul când vă veţi căsători cu un alt bărbat din pricina că aţi lăsat să vă fie afectate sentimentele şi mintea. Nu întâmplător spune Sfânta Scriptura:

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbe 4:23)

Pentru că aţi lăsat să se dezvolte sentimentul de dragoste şi apoi v-aţi lăsat târâtă în relaţia de curvie în care vă aflaţi acum, aceasta v-a afectat mintea în sens negativ. Dar trebuie să înţelegeţi un lucru important. Creştinii adevăraţi nu trăiesc fiind conduşi de sentimente, ci de Duhul Sfânt. Dacă aţi crezut în Domnul Isus Hristos şi aţi primit Duhul Sfânt, atunci trebuie să trăiţi fiind călăuzită de Duhul Sfânt, să urmaţi îndemnurile Lui. De altfel, acum, prin ceea ce aţi făcut aţi întristat mult Duhul Sfânt, totuşi, El este cel care vă mustră şi vă ţine în această stare apăsătoare din care doreşte să ieşiţi ca să fiţi mântuită. Duhul Sfânt este cel care vă dă atâtea frământări pentru că vă doreşte cu gelozie pentru Sine.

Prin faptul că aţi întrat în această relaţie, aţi lăsat ca diavolul să ridice o înălţime în mintea Dvs. şi acum va trebui să surpaţi această întăritură şi aceasta poate lua ani. Dar, trebuie să apelaţi la armele lui Dumnezeu şi să surpaţi aceste izvodiri a minţii aşa cum spune Scriptura:

Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:3-5)

Şi dacă va veni să vă ceară în căsătorie un bărbat pentru care nu veţi avea toată dragostea necesară pentru întemeierea unei familii, să nu vă căsătoriţi.

Mai întrebaţi ce vă faceţi dacă va trebui să rămâneţi singură, adică să nu vă căsătoriţi. Nu este o tragedie aceasta şi dacă vreţi să vă dedicaţi slujirii lui Dumnezeu, a fi necăsătorită vă va oferi anumite avantaje şi libertate în slujire. Cred că aţi citit Scripturile şi aţi văzut cum Apostolul Pavel (care tot era necăsătorit) de multe spune şi îndeamnă pe cei ce pot, să nu se căsătorească şi să se dedice total în lucrarea Evangheliei.

Iar dacă veţi fi cerută în căsătorie de bărbatul pentru care veţi avea toată dragostea, în viitoare căsătorie veţi putea să fiţi fericită doar dacă vă veţi lăsa călăuzită de Duhul Sfânt  şi dacă vă veţi zidi relaţia cu viitorul soţ pe adevărul Sfintelor Scripturi sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Cine va purta vina dacă bărbatul catolic se va întoarce spre rău din pricina că l-am părăsit?

Vreau să înţelegeţi încă o dată că problema nu stă în faptul că Dvs. sunteţi baptistă şi el catolic, ci că unul este creştin născut din nou (dacă sunteţi aşa) şi altul este creştin doar cu numele, adică în esenţă nu este creştin, nu are păcatele iertare şi viaţa transformată prin naşterea din nou. Aceasta este cea mai mare nevoie pe care o are acum bărbatul acesta cu care sunteţi implicată în adulter şi trebuie să-i comunicaţi acest lucru. Apropo, aţi reuşit să-i vorbiţi despre aceasta?  El este acum într-o stare rea pentru că este păcătos şi plata păcatului este moartea. El trebuie să înţeleagă că are nevoie de mântuirea pe care o oferă Domnul Isus Hristos ca să poată căpăta iertarea păcatelor şi darul vieţii veşnice. Dacă, însă, refuză această mântuire şi va merge să trăiască în curvie, cum face acum sau va face alte fapte rele este alegerea lui pentru care va purta răspundere.

Ce va fi dacă catolicul va deveni baptist şi apoi se va dezamăgi?

Nu cred că va putea să aibă şi să vadă o mai mare dezamăgire la adresa baptiştilor decât cea pe care o vede acum – o baptistă, care spune că este născută din nou şi trăieşte în concubinaj cu el. Mai repet odată, nevoia lui nu este să se facă baptist neapărat, ci să se nască din nou şi să devină copilul lui Dumnezeu. În acest caz, va primi Duhul Sfânt care va locui în el şi care îi va dea cea mai puternică şi statornică mărturie, care nu poate fi tăgăduită.