Este admisibilă fertilizarea in vitro cu un număr limitat de ovule?

Întrebare: 

 Înțeleg explicația adusă în articol referitor la implantarea nereușită a zigotului care, ca rezultat, aduce moartea și care, după explicațiile aduse în articol, se egalează cu avortul. Am următoarele întrebări: 1. Ce se întîmplă atunci cînd în mod natural, nu in vitro, embrionul se implantează în mod reușit în uterul feminin, dar în urma unor anormalități sistemice din organism peste 2 săptămîni acel embrion este respins de organism, ceea ce rezultă în moartea acelei noi vieți concepute în uterul feminin sau în cazul unei saricine ectopice (în trompa uterină), care iarăși este rezultatul unei fecundări naturale, nu in vitro? În acest caz este nevoie de intervenție medicală, fie medicamente sau intervenție chirurgicală pentru a elimina această implantare anormală a embrionului, căci în caz contrar viața mamei este pusă în pericol. În aceste cazuri nu ne confruntăm cu această dilemă ca și cu însemînțarea artificială unde zigotul nu se implantează în mod reușit în urma însemînțării artificiale?

2. Există două metode de a produce însemînțarea artificială: unul este prin folosința așa-zisei „metode ICSI” (http://www.wunschbaby.at/ro/cauze-si-metode/icsi-injectare-intracitoplasmica-de-spermatozoizi.html) (Intra-cytoplasmic sperm injection) prin care medicul alege, după părerea lui, spermatozoidul cel mai “ sănătos” și îl introduce în ovul, în condiții de laborator. A doua metodă este cînd ovulul este plasat într-un vas de laborator și se pune și sperma în acel vas și se lasă ca sperma să înoate în mod natural și să fecundeze ovulul. În a doua metodă spermatozoidul nu este selectat de medici și nici introdus în ovul, totul are loc în mod natural, cu excepția că are loc într-un vas de laborator. Cel mai important este că nu se plasează toate ovulele obținute în urma laproscopiei, doar 2 ovule care sunt mai mature (nu mai puțin de 17-18 mm în diametru), ceea ce nu duce la fecundarea altor 7-12 sau mai mulți zigoți și apoi omorîți (aceasta e cea mai mare dilemă și eu sunt de acord că aceasta e în contradicție cu Scriptura). Următorul pas de plasare a zigotului în uter este asemănător în ambele cazuri. Care ar fi diferența dintre o implantare nereușită a embrionului în mod natural în urma actului sexual și implantarea nereușită a embrionului în urma implantării acestuia în mod artificial, fără a folosi metoda ICSI, fiindcă metoda de fecundare a ovulului feminin cu spermatozoidul masculin este aceeași, cu excepția mediului în care are loc acest proces? Mulțumesc.

 

Mă bucur că ați citit articolul scris de mine cu mai mulți ani în urmă și că mi-ați adresat aceste întrebări, căci astfel m-ați provocat și pe mine să studiez din nou această întrebare și să aflu câteva lucruri noi care au apărut pe parcurs. Acum să vă răspund la întrebările adresate. 

Ce se întâmplă când embrionul format prin fecundare naturală este respins de organism? 

Înainte ca să dau răspunsul la întrebare, trebuie să înțelegem că este o mare diferență între noi și Dumnezeu. El este autorul și stăpânul vieții, iar noi nu avem această stăpânire. Noi doar suntem beneficiari de viața noastră pe care am primit-o și nu am avem stăpânire peste viețile altor oameni ca să le putem da sau lua după cum vrem noi. Când embrionul este eliminat în mod natural, fără implicarea noastră, lucrul acesta este în totala competență a lui Dumnezeu care, în suveranitatea Sa, hotărăște să facă aceasta și nouă nu ne rămâne decât să acceptăm voia Lui și să ne amintim încă o dată că El este Dumnezeu și Suveran peste tot universul și peste fiecare viață. Nu tot așa este în cazul fertilizării in vitro, căci atunci toți cei care sunt implicați au mers la aceasta conștient și voluntar, știind dinainte că rata succesulului în cele mai bune cazuri este de 40%, adică asumându-și din start că în cel mai bun caz 6 din 10 embrioni (oameni cu viață) vor fi omorîți. De fapt, în mod normal, rata succesului este de la 20% la 35%, adică 2-3 embrioni din 10 vor rămâne cu viață, iar 8-7 vor muri. 

Este omor când sunt plasate în uter doar numărul limitat de ovule? 

Să nu vă înșelați. Tocmai pentru că rata succesului în fertilizarea in vitro este atât de mică, totdeauna femeilor le sunt administrate medicamente care stimulează producerea și eliminarea unui mare număr de ovule, de la 30 la 50. Tot din motivul că rata succesului este așa de mică, aceste ovule sunt fecundate și apoi embrionii căpătați sunt implantați în uterul femeii. Indiferent de faptul când și câți sunt implantați, aceasta nu schimbă rata succesului. De ce să mergi la așa o procedură din care știi din start și în mod conștient admiți să fie omorâți 8 din 10 copiii ai tăi? 

Conștiința încărcată de păcate

Cu ceva timp în urmă am avut să trec un curs de tratament și când am întrebat-o pe sora medicală câți copii au, mi-a spus că nu pot avea copii și tot ea a continuat să-mi spună că este infertilă și împreună cu soțul au hotărât să facă fertilizare in vitro, dar nu a avut nici un succes. Înainte ca să-i spun ceva, mi-a zis că este conștientă de faptul că acesta a fost un păcat, căci m-a auzit când am ieșit în conferință de presă și s-a spus la noutăți și apoi a citit și pe site la noi. Mi-a spus că este foarte apăsată și nu doar de faptul că nu pot avea copii, dar pentru că împreună cu soțul au acceptat să-și omoare copiii proprii prin fertilizarea in-vitro. 

Să nu ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu

Azi am studiat capitolul 30 din cartea proorocului Isaia și mă gândeam că chiar dacă au fost scrise aceste cuvinte într-un alt context, alte vremuri, totuși adevărurile acestea se aplică oamenilor care recurg la fertilizarea in vitro. Isaia începe astfel: 

„Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat! (Isaia 30:1) 

Fertilizarea in vitro este și rămâne a fi o răzvrătire împotiva lui Dumnezeu și cei care o practică, oricare ar fi motivele lor, îngrămădesc păcat peste păcat și își vor purta pedeapsa, căci vine o zi mare a judecății când fiecare om va da socoteală pentru crimele săvârșite. Vine o zi când toți acești ucigași vor sta față în față cu copiii pe care i-au omorât cu zecile, iar alții cu miile. Opriți-vă să faceți răul și veniți la Dumnezeu cu pocăință, căci harul Lui întrece orice pricepere omenească și El este gata să vă ierte acum, așa cum a promis când zice în Biblie: 

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9) 

 

Vino la Dumnezeu cu pocăință și încetează să mai faci răul. Iar cât privește copiii, vă îndemn să înfiați și să-i ajutați pe acei mulți copii din lumea întreagă care nu au parte de dragoste și grijă părintească. De ce să nu devii părinte pentru un astfel de copil?