Ce spune Noul Testament despre taina hirotoniei preoților?

Acest articol despre taina hirotoniei preoților este o continuare la întrebarea pe care am abordat-o ieri în articolul “A existat preoţia sacramentală în Biserica Apostolilor?”. Un aspect important care trebuie specificat de la bun început este că nicăieri în Biblie hirotonia, sau punerea mâinilor nu a fost numită taină.

Prima hirotonie din istoria Bisericii

Prima dată hirotonia slujitorilor în Biserica este menţionată în capitolul 6 al cărţii Faptele Apostolilor când au fost hirotoniţi primii 7 diaconi ai primei Biserici din Ierusalim. Scriptura ne relatează astfel despre acest eveniment:

În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei. (Faptele apostolilor 6:1-6)

Din acest pasaj învăţăm următoarele lucruri despre hirotonie, sau punerea mâinilor:

  • Credinţa, relaţia cu Dumnezeu şi umplerea de Duhul Sfânt manifestată în caractere şi trăire, au fost criteriile după care Biserica şi-a ales slujitorii care apoi au fost hirotoniţi.
  • Cei şapte diaconi care au fost hirotoniţi au fost aleşi de Biserică să împlinească o slujbă şi o nevoie concretă a Bisericii.
  • Apostolii s-au rugat pentru ei şi şi-au pus mâinile peste ei în faţa adunării astfel consacrându-i în mod public la slujirea diaconiei pe care trebuiau să o îndeplinească de atunci înainte.
  • Textul nu spune că prin hirotonie (punerea mâinilor) au primit Duhul Sfânt sau calităţile necesare ca să facă bine slujba de diaconi, ci că au fost aleşi  de Biserică şi Apostolii i-au hirotonit tocmai pentru că aceşti şapte bărbaţi erau plini de Duhul Sfânt şi întruneau calităţile necesare pentru slujba la care au fost hirotoniţi.

Biserica din Antiohia a hirotonit pe Pavel şi Barnaba

Iată cum a luat naştere şi a crescut Biserica din Antiohia:

Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. (Faptele apostolilor 11:19-26)

În această biserică a avut loc o hirotonie care este relatată în cartea Faptele Apostolilor astfel:

În Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. (Faptele apostolilor 13:1-3)

Despre hirotonie învăţăm următoarele din acest caz:

  • Primii slujitori în Biserica din Antiohia au fost Apostolul Pavel şi Barnaba.
  • Ei au învăţat Biserica timp de un an de zile şi deci, ei sunt cei care au crescut pe ceilalţi trei învăţători în grija cărora a rămas biserica după ce Pavel şi Barnaba vor pleca în misiune.
  • Ne putem da seama că ceilalţi trei slujitori au fost ordinaţi (hirotoniţi) în slujba de proroci şi învăţători de către Pavel şi Barnaba.
  • După ce au ridicat noi slujitori în Biserică, Duhul Sfânt a spus Bisericii ca să pună de o parte pe Barnaba şi Pavel pentru lucrarea la care i-a chemat, adică lucrarea de misiune.
  • Barnaba şi Saul (adică Pavel) au fost hirotoniţi de către Biserică.
  • Hirotonia lui Pavel şi Barnaba a fost consacrarea lor la o lucrare specială de misiune.

Un alt caz menţionat în Biblie este…

Hirotonia lui Timotei

Timotei a fost ucenicul lui Pavel şi a fost hirotonit de el în slujba Evangheliei. Pavel menţionează despre aceasta  în ambele din cele 2 epistole adresate lui Timotei care au întrat în Noul Testament. În prima epistolă scrie astfel:

Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:13-16)

Despre hirotonie aflăm că:

  • Hirotonia lui Timotei a fost făcută de către ceata prezbiterilor (nu “mai-marilor preoţilor” cum este tradus în Biblia Ortodoxă)
  • Darul de ai învăţa pe creştini din Sfintele Scripturi i-a fost dat lui Timotei prin prorocie.
  • Prezenţa acestui dar în Timotei a fost confirmată de prezbiterii care l-au hirotonit şi astfel el a fost consacrat în slujba de învăţător al Bisericii.
  • Era responsabilitatea lui Timotei acum să ia bine seama la învăţătura pe care o da altora, să nu strice această învăţătură  şi să se îndeletnicească în totul cu slujba la care a fost consacrat.

În a doua epistolă adresată lui Timotei, Apostolul Pavel a făcut următoarea referinţă la ordinarea (hirotonia) lui:

Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. (2 Timotei 1:5-7)

Din acest text am putea să înţelegem că darul acesta Timotei l-a primit prin punerea mâinilor lui Pavel sau că prin această punere a mâinilor (hirotonie) Apostolul Pavel a confirmat prezenţa acestui dar în Timotei şi l-a consacrat în mod public la slujire în Evanghelie.

În baza textelor de mai sus se impun următoarele concluzii:

  • Hirotonia este consacrarea în mod public a unei persoane într-o slujbă specifică care împlineşte o nevoie specifică a Bisericii.
  • Hirotonia au făcut-o apostolii, ceata prezbiterilor, dar şi Biserica.
  • Hirotonia se face potrivit cu darul duhovnicesc pe care îl are slujitorul.
  • Hirotonia aducă după sine responsabilitate faţă de Biserică şi slujba Evangheliei.

Astăzi avem şi noi o hirotonie la Biserica “Bunăvestirea” din Chişinău pe care o păstoresc. Diaconul Andrei Talmazan va fi hirotonit la slujba de pastor. Vă invităm la acest eveniment care va avea loc în incinta Bisericii “Golgota” (str. Ialoveni 2, Chişinău) la orele 14:00.