De ce trebuie să porți haine negre la înmormântarea rudelor?

Întrebare:

La înmormântarea apropiaților noștri este obligatoriu ca rudele să fie îmbrăcate în haine negre? De ce? 

Hainele pe care le purtăm noi mai au de multe ori și menirea să transmită un mesaj și aceasta este valabil pentru fiecare popor și fiecare cultură. În țările creștine s-a stabilit așa o cultură de a purta haine negre, ceea ce transmite tuturor oamenilor din jur mesajul că persoana care este îmbrăcată în negru este într-o perioadă de doliu. A nu purta hainele negre va fi interpretat de oameni că ți-a fost indiferentă persoana respectivă sau chiar mai mult, cineva poate spune că te-ai bucurat de moarte lui sau a ei.

De unde provin hainele negre? Încă în Roma Antică a existat obiceiul ca la moartea unei persoane cei apropiați să poarte toga pulla, o haină de culoare  închisă. Nu avem menționate tentative ale creștinilor să schimbe acest obicei, așa că el s-a menținut pe întreaga perioadă a Evului Mediu și a rămas până în zilele noastre. Dar, au fost și unele tentative fără succes a unor persoane regale să schimbe culoarea hainelor de doliu în alb. De altfel, la hinduși hainele de doliu sunt albe.

Știu că sunt unii creștini care spun că nu trebuie să ții doliu la moartea sfinților, pentru că ei au mers în Împărăția cerurilor unde este nespus mai bine. Parcă ar suna bine și spiritual, dar chiar și la moartea sfinților noi tot plângem, pentru că ne despărțim de ei pentru o perioadă de timp, până vom ajunge să-i revedem.

Printre poruncile date de Dumnezeu preoților din Vechiul Testament este și aceasta:

Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron, şi spune-le: „Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat; afară de rudele lui cele mai de aproape, de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui şi de sora sa care-i încă fecioară, stă lângă el şi nu este măritată, afară de aceştia, să nu se atingă de nici un alt mort. Ca unul care este fruntaş în poporul lui, să nu se facă necurat, atingându-se de un mort. Preoţii să nu-şi facă un loc pleşuv în cap pentru un mort, să nu-şi radă colţurile bărbii şi să nu-şi facă tăieturi în carne. Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor şi să nu necinstească Numele Dumnezeului lor; căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinţi. (Levitic 21:1-6)

Și nu doar preoților le-a fost dată o astfel de poruncă, ci și poporului:

Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul. (Levitic 19:28)

Păgânii, în durerea lor disperată, la moartea celor dragi își făceau un loc pleșuv în cap, își tăiau colțurile bărbiei, își făceau tăieturi în carne și își făceau slove săpate pe ei. Și în alte locuri din Scripturi mai este scris despre această practică pe care o făceau păgânii, pentru că nu aveau nici o nădejde cu privire la soarta eternă a morților lor. De multe ori ei se lăsau afectați de moartea unui om până acolo că nu mai vedeau sens să trăiască. Și azi sunt mulți oameni care așa primesc moartea apropiaților și aceasta pentru că nu-L cunosc pe Dumnezeu. Așa a fost și la mine. Când aveam 9 ani și mi-a murit mama, am dorit să mor și nu am mai văzut nici un sens pentru a rămâne în viață. Moartea mamei m-a afectat peste măsură de mult și lucrurile au fost diferite dacă aveam să-L cunosc pe Dumnezeu. Domnul nostru vrea ca în astfel de cazuri să privim la El cu nădejde.

Nu este scris nicăieri în Biblie despre purtatul hainelor negre la moartea apropiaților și dacă îl vom ignora nu vom păcătui, dar ne-am putea trezi că trasmitem oamenilor un alt mesaj decât cel pe care am intenționat să-l transmitem. Dumnezeu să ne dea înțelepciune ca să știm cum să procedăm în orice situație.