Femeia din cartea Apocalipsa 12

În ce privește interpretarea capitolului 12 din Apocalipsa, părerile cercetătorilor Bibliei sunt împărțite. Unii cercetători sunt de părerea că femeia din cartea Apocalipsa 12 o reprezintă pe Maria, mama Domnului Isus, alții sunt de părerea că este vorba despre Biserică, iar alții sunt de părerea că este vorba despre poporul Israel, din care s-a născut Domnul Isus după trup.

femeia din cartea apocalipsa 12În acest articol voi răspunde la întrebarea unui vizitator de pe site:

Despre care femeie se vorbeste in Apocalipsa capitolul 12-13?

Vom analiza fiecare caz în parte, având în vedere niște reguli, care trebuiesc respectate la interpretarea Apocalipsei:

1. Cartea Apocalipsa este “Descoperirea Domnului Isus” (Apocalipsa 1:1)

Deci, această carte are scopul să ne descopere tainele lui Dumnezeu și nu să ne încurce.

2. Domnul Isus a făcut cunoscut planul Său prin semne

Expresia “le-a făcut cunoscut”, folosită în versetul Apocalipsa 1:1, potrivit cu dicționarul cuvintelor grecești,  are sensul de “a arăta prin semne”  (σημαίνω,v  {say-mah’-ee-no} – a da un semn, a indica, a face cunoscut). De exemplu:

– femeia din capitolul 17 reprezintă o cetate: “Şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpînire peste împăraţii pămîntului.” (Apocalipsa 17:18),

–  cetatea Noul Ierusalim din capitolul 21 este Mireasa Mielului, adică Biserica: “Apoi unul din cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis:,, Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului! Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfîntă, Ierusalimul, care se pogora din cer dela Dumnezeu…” (Apocalipsa 21:9-10).

Și autorul începe capitolul 12 cu specificarea: În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. (Apocalipsa 12:1)

3. Interpretarea trebuie făcută în contextul Bibliei și nu abstract.

Pentru început să vedem ce informație ne dă Apocalipsa 12 despre personajele principale din acest text: femeia, copilul de parte bărbătească, balaurul și Mihail.

1. Femeia din cartea Apocalipsa 12

– este învăluită în soare, cu luna la picioare, cu o cunună de douăsprezece stele pe cap, (Apocalipsa 12:1)
– era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin să nască: în timpul acesta balaurul stătea înaintea ei ca să-i mănânce copilul, când avea să se nască. Motivul pentru care – era urmărită de balaur era copilul pe care urma să-L nască! (Apocalipsa 12:2)
– a născut un copil de parte bărbătească (Apocalipsa 12:5)
– a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șase zeci de zile. (6) Când a fugit Femeia în pustie? Când balaurul este aruncat pe pământ. De ce a fugit femeia în pustie? Pentru că Balaurul văzându-se pe pământ a început s-o urmărească. Cum a fugit Femeia în pustie? Cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui. (Apocalipsa 12:13-14)
– când a fugit în pustie, balaurul a căutat să o nimicească, dar pământul a dat ajutor femeii și ea a reușit să fugă în pustie (Apocalipsa 12:15-16).
– când va fugi femeia în pustie, o rămășiță a seminței ei nu va reuși să fugă în pustie. Despre ei se spune că păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.

2. Copilul de parte bărbătească:

– născut de femeia urmărită de balaur: problema nu era în femeie, ci în copilul care urma să se nască!
– de parte bărbătească,
– el are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier.
– după ce s-a născut, a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie (Apocalipsa 12:5)

3. Balaurul:

– mare, roșu, cu 7 capete, 10 coarne și 7 cununi împărătești pe capete (Apocalipsa 12:3)
– cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămînt (Apocalipsa 12:4)
– stătea înaintea femeii ca să-i mănânce pruncul, când avea să-l nască (Apocalipsa 12:4),
– are îngeri (Apocalipsa 12:7)
– s-a luptat cu Mihail și îngerii lui, dar nu a putut birui și locul lor nu li s-a mai găsit în cer: până atunci se afla în cer (Apocalipsa 12:7),
– Balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana (Apocalipsa 12:9)
– înșeală lumea (Apocalipsa 12:9)
– a fost aruncat jos pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui (Apocalipsa 12:9),
– pârăște pe sfinți zi și noapte înaintea lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:10),
– în cer s-a făcut un război în care el și îngerii lui s-au luptat cu Mihail și îngerii săi, dar fiindcă nu au putut birui (balaurul și îngerii lui), locul lor nu s-a mai găsit în cer (Apocalipsa 7-8)
– a fost aruncat jos pe pământ (Apocalipsa 12:10)
– când a fost aruncat pe pământ, în cer s-a anunțat că a venit mântuirea, puterea și împărăția lui Dumnezeu și stăpânirea Hristosului Lui (Apocalipsa 12:10)
– a fost biruit prin sângele Mielului și prin mărturia sfinților (Apocalipsa 12:11)
– s-a coborât pe pământ cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că i-a rămas puțină vreme: deci, din moment ce este aruncat pe pământ, i-a rămas puțină vreme! (Apocalipsa 12:12)
– când s-a văzut pe pământ a început să urmărească femeia (Apocalipsa 12:13),
– a aruncat apă după femeie ca să o ia apele, dar pământul a dat ajutor femeii (Apocalipsa 12:15),
– mâniat pe femeie s-a dus să facă război cu rămășița femeii care țin poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos (Apocalipsa 12:17).

4. Mihail

– are îngeri (Apocalipsa 12:7)
– este în cer și se luptă cu balaurul și îngerii lui (Apocalipsa 12:7)
– nu a putut fi biruit de balaur și îngerii lui și, ca rezultat a luptei, balaurul și îngerii lui sunt aruncați pe pământ (Apocalipsa 7-10)

Acum că ne-am făcut o imagine de ansamblu a capitolului 12 din cartea Apocalipsa, să încercăm să analizăm fiecare teorie în parte:

 I. Femeia este Biserica

Argumentele principale în susținerea acestei teorii este că Biserica 1) este în continuă luptă cu balaurul (diavolul), 2) ea biruiește pe diavol și 3) ea continuu suferă durerile nașterii pentru fiecare suflet născut din nou.

Care sunt argumentele contra?

  • Din textul de la Apocalipsa nu vedem ca femeia să se lupte cu balaurul: cu balaurul se luptă Mihail și îngerii lui, iar protecția femeii vine din partea lui Dumnezeu, care o ajută să fugă într-un loc pregătit, departe de fața balaurului.
  • Biruința vine din jertfa Domnului Isus (Apocalipsa 12:11)
  • Durerile nașterii s-au soldat cu nașterea unui copil de parte bărbătească, care după naștere a fost luat la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. Despre El se spune că va cârmui Neamurile cu un toiag de fier. Este evident că merge vorba despre Domnul Isus despre care la Apocalipsa 19:15 este scris: “Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier.” și la Apocalipsa 2:26-27 găsim o promisiune a Domnului Isus pentru biruitori: “Celui ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier și le va zdrobi ca pe niște vase de lut, cum am primit și Eu putere de la Tatăl Meu

Concluzie: Femeia din cartea Apocalipsa 12 nu poate fi Biserica, deoarece nu ea a născut pe Domnul Isus, ci Domnul Isus “a născut Biserica”.

II. Femeia este fecioara Maria, care a născut pe Domnul nostru Isus Hristos

Am demonstrat, deja, că pruncul născut din femeia din Apocalipsa 12 este Domnul Isus și, în ce privește trupul, Domnul Isus s-a născut din fecioara Maria, logodnica lui Iosif, din seminția lui David. Apare întrebarea: când Maria, mama Domnului Isus a fugit în pustie departe de fața balaurului? Este vorba despre fuga lui Iosif cu Maria și pruncul în Egipt (Matei 2:13-15)? Scripturile nu specifică cât timp s-au aflat ei în Egipt. Dar să vedem din Apocalipsa 12, când femeia fuge în pustie:

–       potrivit cu versetele 5 și 6, femeia fuge în pustie după ce copilul a fost răpit la Dumnezeu,

–       potrivit cu versetele 13 și 14, aceasta se întâmplă când balaurul este aruncat pe pământ.

Acum ne rămâne să clarificăm când balaurul sau diavolul este aruncat pe pământ! Potrivit cu Efeseni 6:12, diavolul și îngerii lui până acum se află în locurile cerești:

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti. (Efeseni 6:12)

Concluzie: Femeia din cartea Apocalipsa 12 nu poate fi fecioara Maria, fiindcă 1) ea a fugit în Egipt împreună cu Pruncul, înainte ca El (Domnul Isus) să fie luat la cer, 2) diavolul sau balaurul și îngerii lui până în prezent nu a fost încă aruncați din cer pe pământ.

III.  Femeia este Poporul Israel, din care s-a născut Domnul nostru Isus Hristos:

Personal sunt adeptă a acestei teorii. Iată argumentele:

1. Descrierea femeii, și anume, că era învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. (Apocalipsa 12:1), amintește  un eveniment din Geneza 37:9-10. Iosif, unul din cei 12 fii ai patriarhului Iacov (sau Israel) a avut un vis:

Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: “Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea. L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: ,,Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?” (Geneza 37:9-10)

Potrivit acestui text, soarele îl simbolizează pe Iacov (Israel), din care se trag cele douăsprezece seminții ale lui Israel, luna este mama și stele sunt frații lui Iosif, adică semințiile lui Israel, din care s-a ridicat poporul Israel.

2. Potrivit cu cronologia cărții Apocalipsa, diavolul este aruncat pe pământ la mijlocul săptămânii a șaptezecea rânduită de Dumnezeu pentru poporul Israel și pentru Ierusalim (Daniel 9:24-27), când poporul Israel, potrivit cu Matei 24:15-22, trebuie să fugă la munte, căci acolo va fi scăparea lor. De ce afirm că diavolul va fi aruncat pe pământ la mijlocul săptămânii a șaptezecea? Răspunsul îl găsim tot în cartea Apocalipsa. La Apocalipsa 11:15 găsim scris:

Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau:,, Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.

Aceasta s-a întâmplat după ce, potrivit cu Apocalipsa 11, cei doi proroci au înviat și noi știm că moartea lor marchiază mijlocul săptămânii: în prima jumătate a săptămânii (1260 zile) ei au prorocit la Ierusalim, iar în a doua jumătate a săptămânii (42 luni) urmează ca fiară sau Antihristul să domnească tot la Ierusalim, așezându-se în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2:4).  

Iar la Apocalipsa 12:10 ni se spune motivul pentru care a venit împărăția lui Dumnezeu și de ce Domnul Isus începe anume atunci să împărățească:

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: ,,Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpînirea Hristosului Lui, pentrucă pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. (Apocalipsa 12:10)

Deci, diavolul este aruncat pe pământ înainte de trâmbița a șaptea, adică la mijlocul săptămânii. De altfel, din Apocalipsa 13, aflăm că diavolul lucrează cu toată puterea prin Fiară sau Antihristul, motiv pentru care și descrierea lor este aseamănătoare: șapte capete, 10 coarne (Balaurul din Apocalipsa 12 și Fiara din Apocalipsa 13 și 17). Diavolul a lucrat pe parcursul istoriei împotriva lui Isrel prin șapte imperii: Egiptul, Asiria, Babilonul, Medo-Persia, Grecia (care în raport cu timpul în care a trait Ioan, autorul Apocalipsei, căzuseră /Apocalipsa 17:10/) Roma (care este), și imperiul, care nu a venit încă este imperiul Roman restabilit prin cei 10 împărați despre care scrie prorocul Daniel în Daniel 7 și despre care găsim scris și la Apocalipsa 17:12. Însăși Fiara este al optulea împărat (Apocalipsa 17:11-12), a cărui imperiu va fi din rândul celor șapte, menționate mai sus și anume din imperiul Roman. El este și  cornul cel mic din Daniel 7, prin care diavolul va lucra cu toată puterea: el va fi întruchiparea diavolului. Care sunt argumentele? La Apocalipsa 13 Fiara este descrisă în felul următor:

Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpînire mare. (Apocalipsa 13:2)

Descrierea acestei fiare amintește descrierea celor patru fiare din Daniel 7:

I. Cea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. (Daniel 7:4) – Imperiul Babilonului

II. Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s’a zis:,, Scoală- te, şi mănîncă multă carne! (Daniel 7:5) – Imperiul Medo-Persan

III. După aceea m’am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos (leopard), care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s-a dat stăpînire. (Daniel 7:6) – Imperiul Greciei

IV. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.  M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură…, care vorbea cu trufie. (Danile 7:7-8) – Imperiul Roman, din care urmează să se ridice 10 împărați și pe vremea lor trebuie să se ridice Antihristul căruia acești 10 împărați îi vor da toată puterea lor și vor lucra împreună cu el (Apocalipsa 17:12-13).

3. Un alt moment important este că diavolul va fi aruncat pe pământ de către Mihail și îngerii lui în rezultatul unui război, pe care diavolul nu l-a putut câștiga, în contextul urmăririi femeii.  La Daniel 12 ni se spune că la vremea sfârșitului, când Antihristul (sau împăratul de la miază-noapte, în Daniel 11) “îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfînt” (Daniel 11:45), se va scula voievodul Mihail, ocrotitorul poporului lui Daniel, adică a lui Israel, și va veni în ajutorul lor:

În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-a mai fost de cînd sînt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău (adică Israel) va fi mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. (Daniel 12:1)

Vreau să menționez că Scriptura specifică clar “poporul tău”, adică a lui Daniel și aume poporul Israel,  și nu scrie “poporul sfinților”, adică Biserica, cum afirmă unii care cred că Dumnezeu a lepădat pe Israel și toate promisiunile făcute lui Israel sunt doar pentru Biserică.

Concluzie: Femeia din cartea Apocalipsa 12 este poporul Israel, din care s-a născut Domnul Isus, și care la vremea sfârșitului va trece printr-un necaz mare cum nu a mai fost, motiv pentru care ei trebuie să fugă din Ierusalim și din Iudea departe de fața diavolului (balaurului). Balaurul sau diavolul a urmărit pe Israel prin imperiile care s-au ridicat pe rând pe pământ și anume: Egiptul, Asiria, Babilonul, Medo-Persia, Grecia, Roma. Faptul că Israel a fost restabilit ca și stat, după aproape 2000 de ani, dovedește că Dumnezeu are un plan pentru poporul acesta și Dumnezeu nu a lepădat pe Israel, după cum scrie și apostolul Pavel, în mod special, în capitolul 11 din epistola sa către sfinții din Roma:

Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.  Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: ,,Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile dela Iacov. Acesta va fi legămîntul, pe care-l voi face cu ei, cînd le voi şterge păcatele. În ce priveşte Evanghelia, ei sînt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sînt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută. Dupăcum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,  tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare. (Romani 11:25-31)

Articole recomandate: