Întrebare:
Am auzit de mai multe ori predicatori vorbind că sfințirea este un proces care avut deja loc și că credinciosul trebuie să trăiască o viață sfântă de 100%. Alți oameni, însă, înțeleg că sfințirea este un proces. Văd în Scriptură că cel născut din nou nu rămâne în păcat, ci poate, însă, păcătui, iar sfințirea este un proces al cărui scop este desăvârșirea noastră.
Creștinul nou-născut are un nou caracter, o nouă natură și este una în Isus Hristos, socotit neprihănit și cetățean al cerului. La toate acestea vei spune: bine, este adevărat, dar cum rămâne cu păcatul? Este creștinul nou-născut perfect? Există încă problema păcatului în viața creștinului nou-născut? Dumnezeu ne-a sfințit prin credință în Isus Hristos și continuă să ne sfințească și să ne înnoiască în mintea noastră prin Duhul Sfânt, prin Cuvântul Său.
Ce este sfințirea?
Cuvântul sfințire înseamnă “a separa”. Sfințirea este acea relație cu Dumnezeu în care omul intră prin credință în Isus Hristos în legământ cu Dumnezeu și continuă prin credință până ajunge să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu sfânt, fără prihană și fără vină.
Sfințirea are două sensuri principale:
- A fi separat de tot ce este rău și necurat și pus deoparte pentru Dumnezeu și pentru slujirea Lui.
“Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu, și să primească, prin credință în Mine, iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți.” (Fapte 26:17-18)
Creștinul este sfințit, separat de întuneric și de puterea Satanei prin credință în Isus Hristos pentru a vesti puterile minunate ale lui Dumnezeu.
Voi însă sunteți o seminție aleasă, o poreție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2:9)
- A fi sfânt. Dacă primul sens se referă la a ne declara sfinți, atunci cel de-al doilea sens se referă la procesul nostru de sfințire. Este o lucrare de sfințire ce o produce Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu, înnoindu-ne în omul nostru dinlăuntru pentru a deveni tot mai mult după chipul lui Hristos.
“Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie, fiecare din să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. Nimeni să nu fie cu vicleșug și cu ndreptate în treburi față de fratele său, pentru că Domnul pedepsește toate aceste lucruri, după cum v-am spus și v-am adeverit. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire.” (1 Tes. 4:3-5, 7)
Scopul lui Dumnezeu pentru noi este sfințirea noastră. Chemarea noastră este sfințenia și la aceasta trebuie să tindem prin ascultare de Duhul lui Dumnezeu și Cuvântul Său.
Cum are loc procesul de sfințire?
Procesul de sfințire are loc prin Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus S-a rugat pentru ucenicii Săi ca să fie sfințiți prin Cuvântul Său.
“Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul tău este adevărul.” (Ioan 17:17)
În versetul 19 Domnul Isus continuă:
“Și Eu însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.”
Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre ca să ne sfințească, iar după ce am fost îndreptățiți trebuie să continuăm să murim față de firea noastră păcătoasă prin ascultarea de Cuvântul Său.
“Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14)
Creștinul trebuie să urmărească cu multă seriozitate sfințenia și, ca și rezultat a ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu, caracterul creștinului este schimbat tot mai mult după asemănarea lui Hristos după cum scrie apostolul Pavel în Romani 12:2:
Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”
Nu mă potrivesc valorilor veacului și lumii acesteia, ci mă las transformat de Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu.
Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. Este ceva care este început de Dumnezeu, continuat de Dumnezeu și adus la desăvârșire de către Dumnezeu. În momentul pocăinței și intrării în legământ cu Domnul Isus procesul de sfințire începe. Iacov spune: “Credeți că degeaba vorbește Scriptura? Duhul, pe care L-am pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.” Duhul lui Dumnezeu este agentul sfințeniei și în momentul pocăinței procesul de separare de lume a început deja. Eu nu pot fi schimbat, înnoit fără procesul de sfințire care a început și continuă prin Duhul lui Dumnezeu prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Conflictul dintre carne și Duh a început deja, iar alegerea mea este să fiu separat de lume și alipit de Dumnezeu în fiecare clipă a vieții mele.