Este femeia păcătoasă din casa lui Simon aceeași cu Maria din Betania?

Întrebare:

Femeia păcătoasă din casa lui Simon fariseul este aceeași cu Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr? 

În Biblie sunt mai multe femei cu numele Maria care înseamnă “amar” sau “întristare”, însă ne vom referi doar la aceste două femei care au pregătit trupul Domnului Isus de moartea Sa. 

Femeia pacatoasa din casa lui Simon

Femeia din casa lui Simion, leprosul 

În Evanghelia după Matei 26:6-12 și Evanghelia după Marcu 14:3-9 este descrisă aceeași istorie în care Maria I-a uns picioarele Domnului Isus Hristos în timp ce El era în casa lui Simon, leprosul. 

Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump, și, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta și au zis: ”Ce rost are risipa aceasta?” Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor. Când a auzit Isus, le-a zis: “De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” 

Să privim și la Evanghelia după Marcu 14:3-9: 

Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: “Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de dinari și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: “Lăsați-o în pace, de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine, căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți: dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut, Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.

Un alt pasaj din Evanghelia după Ioan 12:1-8 ne relatează același eveniment, însă de data aceasta textul ne spune cine a făcut acest lucru. 

Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din morți. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El. Maria a luat o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: “De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dar săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: “Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.” 

Evenimentul descris în Evangheliile după Matei, Marcu și Ioan se referă la aceeași femeie care a uns trupul Domnului Isus înainte ca El să fie răstignit. Deci, evenimentul are loc înainte de răstignirea Domnului Isus Hristos. Toate cele trei Evanghelii ne arată când s-a întâmplat evenimentul.

Știți că după două zile vor fi Paștele și Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit!(Matei 26:2)

După două zile era praznicul Paștelor și al Azimilor.(Marcu 14:1) 

 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania. (Ioan 12:1) 

Deci, aceeași persoană, același eveniment cu același timp și loc. 

Femeia din casa fariseului din Luca 7:36-50

În Evanghelia după Luca 7 Domnul Isus se află în Galileia. În orașul Capernaum Domnul Isus a vindecat pe robul sutașului. În ziua următoare, Isus S-a dus în cetatea Nain unde a înviat pe fiul văduvei (11-12), a vindecat pe mulți de boli, de chinuri, de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea (21). Probabil că în aceeași zi un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 

Și iată că o femeie păcătoasă, din cetate (Naim) a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei, le săruta mult și le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul, care-L poftise, și-a zis: “Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă. (citește până la v.50)

Istoria ne spune că numele fariseului era Simion, un nume comun pentru acele timpuri și cu cel din Evangheliile după Matei și Marcu. Chiar dacă pare un lucru similar, numele gazdei “Simion”, diferențele sunt prea mari ca să considerăm că merge vorba despre aceeași persoană. În Evangheliile după Matei și Marcu gazda este Simion leprosul, iar în Evanghelia după Luca 7 gazda este Simion fariseul. A doua diferență importantă este locul și timpul evenimentelor. În Evangheliile după Matei, Marcu și Ioan, evenimentul are loc în Betania, înainte de Paște, înainte de răstignirea Domnului Isus, pe când în Evanghelia după Luca evenimentul are loc în Galileia. În Luca, spre deosebire de celelalte Evanghelii, femeia păcătoasă (imorală) a uns picioarele Domnului Isus cu mir și le-a șters cu părul ei, apelând la iertarea Domnului Isus. Pilda despre cămătar și datornici, cât și cuvintele Domnului Isus: “Iertate îți sunt păcatele! Credința ta te-a mântui, du-te în pace” întăresc acest adevăr. 

În celelalte trei Evanghelii Maria și-a arătat dragostea și respectul față de Domnul Isus care a înviat pe fratele ei Lazăr, iar ștergerea picioarelor cu părul ei este un gest ce arată devotamentul și respectul ei față de Mântuitorul ei.  

Deci, sunt două persoane diferite, una fiind Maria, sora lui Lazăr și a Martei, pe când numele femeii din Evanghelia după Luca 7 nu-l cunoaștem.  

Lucrul cel mai important este atitudinea acestor două femeii. Și una și alta și-au arătat dragostea lor mare față de Domnul și Mântuitorul lor. Cuvintele Domnului Isus ne spun lucrul acesta: “Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” 

Cunoaștem din Evanghelii că aceste femeii au devenit ucenicele Domnului Isus și L-au urmat și slujit până la moarte. 

Cum este atitudinea noastră față de Domnul Isus? Ce arată viața ta față de Mântuitorul și Domnul Isus Hristos?  

Articole recomandate: