Care este cea mai mare dovadă a existenței lui Dumnezeu?

Întrebare:

Care este pentru dumneavoastră cea mai mare dovadă a existenței lui Dumnezeu? 

Chiar aseară am avut o lungă discuție cu un prieten, unde am abordat și acest subiect. Am găsit de cuviință să-i povestesc cum am ajuns eu să cred în existența lui Dumnezeu și apoi să intru în Noul Legământ prin credință în Domnul Isus Hristos.

În copilărie părinții mi-au spus despre Dumnezeu și chiar m-au învățat și rugăciunea “Tatăl nostru”, dar după ce a murit mama mea și suferințele care au urmat, în sufletul meu de copil am pus la îndoială existența lui Dumnezeu. Fiind învățat ateism (care este tot o religie) la școală, spre sfârșitul școlii medii eram deja ateist convins. Așa am mers și la Universitate până am luat în mâini Biblia și am început să o citesc, fiind ateu convins. O citeam doar pentru cultură generală și ca să pot înțelege bine obiectul Istoriei pe care îl studiam. Spre marea mea uimire, când am trecut de mijlocul Bibliei, m-am prins la gândul că eu cred în existența lui Dumnezeu. Uimirea mi-a fost și mai mare când mi-am dat seama că nicăieri în Biblie Dumnezeu nu aduce argumente de existența Sa și nici nu încearcă să convingă pe cineva că El este. De ce? Poate de aceea că existența Lui poate fi văzută în toată creația, cum scrie în Epistola lui Pavel către Romani când zice:

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. (Romani 1:18-21)

Sir Isaac Newton (1642-1727) a scris în lucrarea sa “Principia” următoarele: „Acest cel mai frumos sistem, format din Soare, planete şi comete îşi poate avea originea doar în gândirea şi conducerea unei Fiinţe puternice şi inteligente.” Newton a studiat profund Biblia, scriind  despre profeţiile din Daniel şi Apocalipsa.

Johannes Kepler (1571-1630) a dezvoltat trei principii cunoscute ca „legile lui Kepler”. El a scris: „Dacă am fost ispitit la nesăbuinţă de frumuseţea minunată a lucrărilor Tale sau dacă mi-a plăcut să fiu slăvit de oameni, în timp ce progresam în lucrarea care trebuie să-Ţi aducă Ţie slavă, cu blândeţe şi milă mă iartă: şi, în cele din urmă, binevoieşte, plin de îndurare, să faci ca aceste demonstraţii să Te slăvească pe Tine, să conducă la mântuirea sufletelor şi nicidecum să fie o piedică în calea acesteia. Amin.”

Acum, când sunt creștin, cea mai mare dovadă a existenței lui Dumnezeu este prezența Duhului Sfânt în mine și călăuzirea pe care o am de la El în viață. Prin Duhul Sfânt am o relație personală cu Dumnezeu așa cum scrie în Sfintele Scripturi. Nu la mult timp după ce am citit Biblia, la invitația instructorului, a venit la secția noastră de Taekwon-Do un pastor care ne-a adus două cutii de cărți. Printre ele era și cartea lui Dan Richardson “Veșnicia în inimile lor” pe care am citit-o și  am rămas foarte impresionat, pentru că opera cu multe argumente istorice care mă interesau. Apoi, am mai găsit și cartea lui Josh McDowel “Mărturii care cer un verdict” și aceasta de asemenea m-a impresionat mult, mai ales că autorul a scris cartea pornind de la intenția de a nega existența lui Dumnezeu, dar cercetând lucrurile, a ajuns să se convingă de existența lui Dumnezeu și aceasta pentru că a fost sincer cu el și față de dovezile găsite.

Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:14-16)

Dumnezeu să vă deschidă ochii minții și ai inimii ca să vedeți măreția puterii Lui și dragostea Lui pentru oameni și să vă dea credință pentru mântuirea sufletului.