Îmi amintesc cum ne spunea la şcoală cineva din profesori că viaţa este ascunsă în proteine şi că în ziua când învăţaţii vor reuşi să producă proteine pe cale artificială, vor reuşi să producă şi viaţă. Nu putem crede aceasta pentru că originea vieţii nu este în proteine ci în Dumnezeu. La începutul Evangheliei după Ioan Dumnezeu ne spune despre Fiul Său Domnul Isus Hristos următoarele:
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (Evanghelia după Ioan 1:3-4)
În Epistola către Coloseni Apostolul Pavel scrie astfel despre Hristos şi a doua Lui venire:
Când se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. (Coloseni 3:4)
Pe lângă faptul că originea vieţii noastre şi a oricărei făpturi vii este în Domnul Isus Hristos, mai sunt şi alte motive de ce Apostolul Pavel L-a numit pe Mântuitorul “viaţa voastră” adică a noastră, a credincioşilor. Iată aceste motive.
Noi am înviat pentru viaţa veşnică împreună cu Hristos
Prin firea noastră păcătoasă şi trăirea potrivit cu această fire, noi eram condamnaţi la moarte veşnică, la iad, la o despărţire eternă de faţa lui Dumnezeu. Dar, prin jertfa Mântuitorului de la cruce am căpătat iertare de păcate şi darul vieţii veşnice. Tocmai de aceea le spune Apostolul Pavel următoarele cuvinte creştinilor din Colose, cuvinte care se aplică tuturor creştinilor din toate vremurile:
Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. (Coloseni 3:1-4)
Acum unii nu recunosc această înviere a noastră, dar când vom trece de cealaltă parte a mormântului, adică a morţii fizice, toţi vor recunoaşte învierea de care ne-a făcut parte Domnul Isus Hristos nouă, celor ce credem în El din toată inima.
Domnul Isus Hristos ne oferă apreciere şi relaţii sănătoase
Calitatea vieţii noastre este stabilită în mare parte de relaţilie care le avem şi mai ales de felul cum suntem primiţi ceilalţi oameni. Multora le este amărâtă viaţa tocmai din pricina că nu au apreciere, ci înjosire şi dispreţ la tot pasul. Acest dispreţ este din diferite motive cum ar fi faptul că eşti sărac sau bogat. Unii sunt dispreţuiţi pentru că sunt săraci şi alţii pentru că sunt bogaţi. Un popor dispreţuieşte pe altele şi se poartă arogant cu oamenii de alte naţiuni. Apoi, poziţia socială de multe ori este cea care îi face pe oameni să se dispreţuiască unii pe alţii şi tot acest dispreţ afectează rău calitatea vieţii lor. Când devenim copiii ai lui Dumnezeu prin credinţă în Isus Hristos, suntem eliberaţi de aceste prejudicii şi de dispreţul care vine odată cu ele. Aşa a fost şi în lumea antică, şi în Colose, înainte să fie plantată biserica de acolo. Grecii îi dispreţuiau pe Iudei pentru că Iudeii nu recunoşteau şi nu cunoşteau cultura greacă. Iudeii îi dispreţuiau pe Greci pentru faptul că ei nu cunosc Legea lui Dumnezeu, pentru că nu au parte de legământul lui Avraam şi pentru că numesc cultură ceea ce în mare parte era destrăbălare şi idolatrie. Toate celelalte popoare erau dispreţuite şi de Greci şi de Iudei şi erau numiţi barbari, adică sălbatici, needucaţi, etc. Schiţii făceau parte din aceste popoare barbare. Robii îi urau pe cei slobozi, care le erau stăpâni, iar stăpânii îi dispreţuiau pe robi şi îi puneau în acelaşi rând cu animalele. Cineva din autorii romani a ajuns până acolo încât i-a pus pe sclavi în categoria animalelor vorbitoare, până acolo a mers dispreţul acestui om şi a altora. În acest context plin de ură şi dispreţ, a venit Domnul Isus Hristos ca să aducă viaţa adevărată, viaţa veşnică şi să dea calitate vieţii noastre pe acest pământ, înlăturând această ură. Cei care au devenit copiii lui Dumnezeu, indiferent de poziţia socială sau materială sau naţională, etc. care au avut altă dată, acum au devenit una în Hristos aşa cum scrie Cuvântul lui Dumnezeu:
Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi. (Coloseni 3:11)
Doar în Hristos a fost posibilă o astfel de înţelegere şi bucurie între oameni şi aşa sunt şi trebuie să fie relaţiile în Biserică.
Isus Hristos ne-a adus şi ne învaţă iertarea adevărată
Nu poţi să-ţi trăieşti viaţa la calitatea dorită dacă nu ai primit iertare şi dacă nu poţi ierta. Am întâlnit mulţi oameni care zac sub povara neiertării proprii. Ei se chinuie pentru că nu pot să ierte pe alţii. Unii din greşiţii lor sunt deja plecaţi din viaţă, dar ei tot nu-i pot ierta chiar dacă vor să facă aceasta. Noi, cei ce am crezut în Hristos, am experimentat ietarea Lui şi această iertare este modelul după care ne conducem acuma. De aceea, noi ne putem ierta unii pe alţii cu o iertare desăvârşită, aşa cum ne îndeamnă Cuvântul lui Dumnezeu:
Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătatea, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă pe altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. (Coloseni 3:12-13)
Domnul Isus Hristos ne dă şi ne păstrează pacea în inimi
Creştinii nu sunt scutiţi de problemele prin care trec toţi ceilalţi oameni. Dar noi avem o pace pe care nu au alţii, noi avem pacea lui Hristos despre care Biblia spune că întrece orice pricepere omenească. Când Apostolul Petru a fost pus în temniţă şi ştia bine că a doua zi se preconiza eczecutarea lui, această pace l-a făcut să doarmă strâns, aşa că atunci când a venit îngerul să-l scoată din închisoare, a trebuit să-l lovească în coastă. Nu ai vrea să ai aşa o pace oridecâte ori treci prin situaţii dificile în viaţă şi când vezi moartea la un pas de tine? Aceasta este pacea pe care o dă Hristos celor ce cred şi se încred în El, după cum ne îndeamnă Cuvântul lui Dumnezeu:
Pacea lui Hrisots, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. (Coloseni 3:15)
Pacea aceasta dă multă frumuseţe şi desfătare vieţilor noastre când este prezentă în inimi.
Isus Hristos ne învaţă prin Cuvântul Său cum să ne trăim viaţa frumos
Aminteşte-ţi cât de încărcat a fost programul şcolar, apoi la universitate, etc. Acum la copiii noştri programul de învăţământ este şi mai încărcat. Nici atunci şi nici acum, însă, nu au fost disciplini care i-ar învăţa pe copii şi pe tineri cum să-şi trăiască viaţa frumos, nu-i învaţă înţelepciune elementară de viaţă. Poate de aceea a fost nevoit Mark Twain să spună:
Nu am lăsat nici odată şcoala să-mi influenţeze educaţia. (Mark Twain)
Uneori rămâi şocat să vezi cum oameni cu doctorate luate iau nişte decizii atât de naive, ca să nu zic mai mult, în ce priveşte viaţa lor. Domnul Isus ne-a lăsat Cuvântul Său care ne învaţă să ne trăim frumos vieţile. De aceea, El ne spune:
Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea, învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. (Coloseni 3:16)
Toate aceste lucruri enumărate mai sus le-am primit doar prin Donmul Isus Hristos şi ele ne fac viaţa noastră frumoasă pe acest pământ, iar apoi, la plecare din această lume, El, Mântuitorul nostru ne va lua în Împărăţia Tatălui Său. Hristos este viaţa noastră!