Întrebare:
Am o întrebare referitoare la bani și la dobândă. Mi-a zis cineva că e păcat să pui banii în depozit la bancă pentru procente fiindcă e scris în Biblie că nu se cuvine să dai bani și să ceri dobânda pe ei. Este adevărat?
Nu este păcat să depozitezi bani la bancă pentru procente și nu au suport biblic cei ce spun sau învață aceasta. Dar, ca să înțelegem mai bine, să mergem direct la Biblie și să vedem ce a spus Dumnezeu despre dobândă și camătă.
Să nu profiți de nenorocirea fratelui tău
În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat această lege:
Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine. Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindea ta pe camătă. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care v-am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. (Leviticul 25:35-38)
Dumnezeu le-a interzis copiilor lui Israel să ia dobândă din bani sau camătă din merinde de la frații lor care sunt în nenorocire și au sărăcit. De ce spune așa Dumnezeu? Pentru că există un soi de oameni numiți în Noul Testament “răpitori” care sunt așa de obsedați de dragostea de bani, că nu se pot abține și când li se ivește un prilej potrivit, ei merg până acolo că profită de sărăcia cuiva, sau de împrejurări dificile, ca să jupoaie de zece rânduri de piele pe cine vor putea. Îmi povestea mătușa cum în timpul foametei din 1947 din Moldova, buneii nu mai aveau nimic ce să le dea mâncare copiilor și au mers la o familie bogată să cumpere ceva merinde aducând cu ei ultimul covor mare și frumos din casă. Cei bogați tocmai şedeau la masă și cu toate că buneii venise cu tatăl meu care era mic și plângea de foame, nu i-am dat nimic din ce mâncau ei. Iar pentru acel covor frumos le-au dat doar un șirag de ardei iuți uscați. Cine putea să mănânce ardei iuți când nu aveau nimic altceva să mănânce. Iată așa procedează unii oameni când profită de nenorocirea aproapelui lor. Și Dumnezeu a dat această lege nu doar ca copiii Lui să nu ia dobândă și camătă de la frații lor, ci ca să caută să-i sprijinească și să-i ajute să iasă din strâmtorarea în care se află.
A cere dobândă sau camătă nu este un lucru rău în sine
În altă lege din Vechiul Testament Dumnezeu le-a spus copiilor lui Israel:
Să nu ceri nicio dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. De la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în tot ce vei face în ţara pe care o vei lua în stăpânire. (Deuteronomul 23:19-20)
Cum vedeți, Dumnezeu le-a îngăduit celor din Israel să le împrumute cu dobândă celor străini, adică celor care nu fac parte din poporul lui Israel. De altfel, banii sunt meniți să fie investiți și să producă alți bani și dacă cineva alege să-i investească prin a oferi împrumuturi, este alegerea lui, dar să nu facă astfel de investiții profitând de nenorocirea cuiva. Toată Biblia ne învață să-l iubim pe aproapele nostru și să-i facem bine și când a fost întrebat Domnul Isus Hristos cine este aproapele, El a spus pilda bunului samaritean ca astfel să înțelegem toţi că oricine este în nenorocire și are nevoie de ajutorul nostru și noi putem să-i oferim un ajutor, să o facem. În Epistola către Galateni mai scrie:
Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă. (Galateni 6:9-10)
Exemplul lui Neemia
În capitolul 5 din cartea lui Neemia este relatată o situație întreagă când cineva a profitat de nenorocirea fraților. Neemia și alți frați de ai lui și slujitori, oameni cu inimă bună, după ce s-au întors ca să reconstruiască Ierusalimul, au dat mult din banii lor ca să răscumpere pe frații lor Iudei din robia în care se aflau la neamurile din jur. Aduși în țară, cei care au fost răscumpărați din robie, și-au primit ogoarele și casele, dar pe semne că, nu au reușit să le prelucreze și îndurau foame. De aceea, au mers la frații lor care veniseră mai înainte și reușise să-și agonisească avere și au cerut grâu de la ei. Frați lor însă, contrar celor învățate de Legea lui Dumnezeu, le-au cerut să pună zălog (garanție că vor întoarce datoriile) ogoarele, casele și viile lor. Cei răscumpărați din robie mai trebuiau să plătească și bir împăratului în argint și nu aveau de unde să ia şi aceşti bani. Au mers iar la frații lor să împrumute și frații lor le-au cerut o dobândă de 1% ( a suta parte) și iarăși împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Când a aflat Neemia ce se întâmpla, a aduna poporul și a mustrat cu asprime pe cei ce au profitat de nenorocirea fraților lor, pentru că ei i-au robit pe frați lipsindu-i de putere să întoarcă cândva banii și să se refacă economic din moment ce le-au luat ogoarele și viile, sursele lor de venit pentru viitor. Neemia le-a amintit cum el și cu frații lui care au avut inimă ca a lui au cheltuit mult din averile lor tocmai ca să-i răscumpere pe frații lor din robie. Apoi, le-a spus că în toată perioada cât a fost dregătorul lor, nu a luat nici salarul care i se cuvenea lui, cu toate că avea să pună masa pentru 150 de oameni zilnic, adică era o povară financiară mare peste el. Toți acești oameni care stăteau la masa lui Neemia lucrau în serviciul public, dar Neemia le punea masa din resursele lui proprii. Făcea aceasta pentru că dorea măcar puțin, măcar cât poate să ușureze povara sub care se afla poporul. Apoi, a mai spus Neemia că în toată această perioadă nu a cumpărat nici un ogor de la nimeni pentru că nu urmărea să-și mărească bogățiile pe seama nenorocirii fraților săi, ci a urmărit să le facă bine și să-i ajute să se refacă financiar și economic. Ce contrast mare între Neemia și cei lacomi, hrăpăreți și răpitori. Istoria aceasta din Biblie ne arată bine și clar de ce le-a interzis Dumnezeu Israeliților să ia dobândă sau camătă de la frații lor.
Felul cum îl tratezi pe cel ce se află în nenorocire te va afecta direct
În Psalmul 15 autorul începe cu o întrebare:
Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? (Psalmi 15:1)
Și apoi, după ce enumeră anumite calități și comportamente ale acestui om mai spune:
El nu-şi dă banii cu dobândă şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată. (Psalmi 15:5)
În cartea prorocului Ezecheil este scris:
Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Omul care este drept, care face judecată şi dreptate, care nu mănâncă pe munţi carne jertfită idolilor şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte nevasta aproapelui său şi nu se apropie de nevasta sa în timpul necurăţiei ei, care n-asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpeşte nimic, care dă din pâinea lui celui flămând şi înveleşte cu o haină pe cel gol, care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă, care îşi abate mâna de la nelegiuire şi judecă după adevăr între un om şi altul, care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrând cu credincioşie – omul acela este drept şi va trăi negreşit, zice Domnul Dumnezeu. Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mânie, care varsă sânge sau care face ceva de felul acesta; dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănâncă pe munţi, necinsteşte pe nevasta aproapelui său, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face urâciuni, împrumută cu dobândă şi ia camătă, s-ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvârşit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele lui să cadă asupra capului lui! (Ezechiel 18:4-13)
Este o urâciune să profiți de nenorocirea cuiva ca să te îmbogățești și verdictul lui Dumnezeu pentru cel ce face astfel este că va muri.
Zarafii sunt bancherii din vechime
În vestita pildă a talanților, Domnul Isus zice că la întoarcere, stăpânul, i-a zis astfel robului care în loc să învestească banii i-a îngropat:
Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! (Matei 25:26-27)
Doar din acest verset ne dăm seama că zarafii erau oameni cărora le puteai da o sumă de bani pe care ți-o întorceau înapoi cu o anumită dobândă. Ei la rândul lor dădeau acești bani altora și tot pentru dobândă. Aceasta era afacerea lor, luau și dădeau bani împrumut pentru dobândă. Exact ceea ce fac băncile astăzi și aceasta este o afacere. Cum vedeți, nu este condamnată de Domnul Isus, ba invers, a fost sugerată celui ce era atât de lenos încât nu a dorit să-și pună mintea la contribuție și să investească cu hărnicie banii pentru a avea un profit mai bun.
Sunt curios să cunosc care este opinia cititorului la acest subiect delicat și vă invit să vă scrieți punctul de vedere la comentarii.