Despre originea Floriilor

Despre originea Floriilor

Duminică vom sărbători Intrarea Domnului Isus în Ierusalim care mai este numită şi Duminica Floriilor. În acest articol vreau să prezint originea acestei sărbători sfinte şi semnificaţia ei pentru fiecare creştin.

La Florii sărbătorim un eveniment din viaţa Domnului Isus Hristos

Despre acest eveniment relatează toate cele patru Evanghelii (Matei 21:1-11, Marcu 11:1-10, Luca 19:29-48 şi Ioan 12:12-19). Cele mai multe detalii le găsim în Evanghelia după Luca şi vă prezint pasajul în întregime:

Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?” să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.” Cei ce fuseseră trimişi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânul lui le-a zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?” Ei au răspuns: Domnul are trebuinţă de el.” Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!” (Evanghelia după Luca 19:29-38)

La Florii sărbătorim pe Împăratul Împăraţilor

Pentru cititorul obişnuit intrarea în Ierusalim a Domnului Isus călare pe acel măgăruş nu pare a fi ceva ieşit din comun, dar acest eveniment a fost profeţit anterior şi oamenii ştiau că Împăratul lui Israel, Mesia sau Mântuitorul va veni în felul acesta şi aşa va intra în Ierusalim. Când l-au văzut pe Isus intrând pe măgăruş în Ierusalim, toţi oamenii care i-au ieşit în întâmpinare au recunoscut că în Domnul Isus se împlinea profeţia spusă de proorocul Zaharia când a zis:

Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe. (Zaharia 9:9)

Cei ce iubesc pe Dumnezeu S-au închinat Împăratului Isus la Florii

Ucenicii au aşternut hainele pe măgăruş. Evanghelistul Matei spune: „Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.” (Matei 21:8) Evanghelistul Ioan spune că :„A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12:12-13) Prin aceste haine şi ramuri care le aşterneau la picioarele lui Isus, oamenii I se închinau. De aceea şi în zilele noastre creştinii obişnuiesc să aducă de Florii ramuri la biserică. Unii vin cu o inimă plină de recunoştinţă să I se închine astfel Împăratului Slavei şi să-I mulţumească pentru mântuirea primită, iar alţii o fac doar după obicei, fără a înţelege sensul sărbătorii pentru că ei de fapt nici nu au primit încă adevărata mântuire.

Pe cei ce se credeau neprihăniţi în ei înşişi Floriile i-au supărat

Când evanghelistul Luca descrie în continuare intrarea Domnului Isus în Ierusalim, el spune că atunci când au auzit cum Îl slăveau ucenicii şi poporul pe Mântuitorul: „Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” Fariseii au fost oamenii care şi-au făcut o neprihănire a lor, o religie proprie, pe care au încercat să o împletească cu învăţătura Vechiului Testament şi astfel credeau că vor moşteni Împărăţia Cerurilor. Despre ei Scriptura spune că au nesocotit neprihănirea pe care le-o dădea Dumnezeu în persoana Domnului Isus şi şi-au pus înainte o neprihănire a lor. Nimeni nu se poate mântui singur, dar sunt mulţi oameni şi azi care nu acceptă mântuirea lui Isus şi chiar dacă se numesc creştini, trăiesc după religia proprie şi nu în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu.

Unii şi de Florii au rămas indiferenţi faţă de mântuirea adusă de Domnul Isus

Iată ce ne relatează evanghelistul Luca în continuare:

Când s-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:41-44)

În timp ce Fiul lui Dumnezeu, Împăratul Împăraţilor, intra în oraşul lor, unii îşi căutau de treburile lor zilnice. Ei nu erau preocupaţi de mântuirea sufletelor proprii, nu dădeau importanţă la aceasta. Ei n-au cunoscut vremea când au fost cercetaţi, adică vizitaţi de Dumnezeu în persoana Domnului Isus Hristos. De aceea veneau peste ei necazuri mari şi ei nici măcar nu ştiau de ele. Istoria spune că toate aceste cuvinte s-au împlinit la mai puţin de 40 de ani după ce au fost spuse de Mântuitorul. Ai cunoscut tu ziua cercetării tale?

De ce sărbătoarea se numeşte „Florii”?

Cuvântul acesta nu se întâlneşte în Biblie. Portalul www.traditii.ro dă următoarea explicaţie a originii denumirii sărbătorii:

Denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. Deci, putem spune ca aceasta sărbătoare a Floriilor are o străbunică păgâna. În vremuri demult apuse zeiţa romana Flora, zeiţa reînvierii naturii era sărbătorită la 28 aprilie prin ramuri înverzite simbolizând renaşterea naturii. În zilele noastre însă , Floriile simbolizează intrarea Mântuitorului în Ierusalim, călare pe un asin şi întâmpinat cu ramuri bogate şi strigate de bucurie.

Poate o fi aşa, dar cu siguranţă dacă întrebaţi pe creştini, foarte puţini vor cunoaşte ceva în acest sens, pentru că Floriile pentru ei este sinonim cu sărbătoarea intrării Domnului Isus în Ierusalim. Şi apoi pentru creştini sărbătoarea aceasta nu are o dată calendaristică fixă, ci se sărbătoreşte totdeauna cu o săptămână înainte de Duminica Paştelor.

Să ne închinăm Mântuitorului cu inimi curate şi pline de recunoştinţă atunci când vom sărbători intrarea Lui în Ierusalim, cât şi în toate zilele vieţii noastre.