Sunt despărţirile dintre creştini un păcat?

La dezbaterea teologică din 30 septembrie 2010 mi-a fost adresată următoarea întrebare:

Cum credeţi, despărţirile dintre creştini sunt un păcat? Cum vedeţi o eventuală unire a baptiştilor cu ortodocşii?

Dragostea pentru alţii este dovada după care pot fi cunoscuţi adevăraţii creştini

La Cina cea de taină, Domnul Isus Hristos, după ce le-a spălat picioarele ucenicilor, le-a spus şi aceste cuvinte:

Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:33-35)

Adevăraţii creştini sunt doar cei care rămân în Cuvântul lui Dumnezeu (Sfintele Scripturi)

Creştinii azi sunt împărţiţi pe confesiuni şi motivele sunt diferite. Unii au devenit confesiuni pentru că au adăugat multe învăţături şi tradiţii omeneşti la Cuvântul lui Dumnezeu lăsat pe paginile Sfintelor Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament şi alţii au devenit confesiuni pentru că nu au mai acceptat să trăiască în minciuna devierilor grave de la învăţătura curată lăsată de Domnul Isus Hristos. Mântuitorul vrea să fim cunoscuţi de oameni ca şi ucenici ai Lui. Cu acest prilej, este bine să vedem cum defineşte El un adevărat ucenic:

Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El. Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:30-32)

Conform acestui pasaj biblic, adevăraţi creştini şi ucenici ai lui Isus Hristos sunt:

• cei care nu deviază, ci rămân în Cuvântul Lui, adică în Cuvântul lui Dumnezeu care este scris în Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament
• cei care rămân la cuvintele Domnului Isus fără să adauge alte învăţături şi cărţi omeneşti
• cei care cunosc adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu
• cei care au ajuns şi trăiesc fiind slobozi de păcat tocmai prin cunoaşterea adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu.

Cu multă întristare am aflat despre preotul din Stăuceni care de la începutul predării cursului de Religie, în loc să-i înveţe pe copiii din Sfintele Scripturi, a început să critice alte confesiuni şi să-i provoace la ură interconfesională şi religioasă. Oare este el un adevărat ucenic al Domnului Isus Hristos? Oare vor deveni aceşti copiii adevăraţi ucenici ai Domnului Isus primind astfel de învăţătură? Nu se teme el să otrăvească sufletele lor cu ură ca a fariseilor care L-au osândit şi condamnat pe Domnul Isus Hristos?

Creştinismul adevărat nu este monopolul unei confesiuni contemporane

O particularitate a ereziilor este exclusivismul, atunci când cred şi afirmă că mântuirea este doar la ei, doar prin ei şi că nimeni nu poate moşteni Împărăţia cerurilor dacă nu face parte din confesiunea respectivă. Nu aşa priveşte Dumnezeu lucrurile. Nu veţi găsi în Noul Testament o listă a confesiunilor care vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu şi o altă listă cu cei care nu o vor moşteni. Dumnezeu are un alt fel de a privi lucrurile şi, aşa cum am văzut anterior, El spune că adevăraţii ucenici sunt cei care au ales să rămână în Cuvântul Său. În cartea Apocalipsa, Apostolul Ioan scrie că a fost răpit în Duhul şi fiind în cer a văzut următoarele:

După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: „Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.” Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7:9-17)

Această mare mulţime din cer reprezintă Biserica Adevărată şi ei au ajuns să fie aşa pentru că şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului, care este Isus Hristos. Nu apartenenţa de o confesiune sau alta ne garantează intrarea în Împărăţia Cerurilor, ci felul cum ne raportăm la jertfa Domnului Isus şi la Cuvântul Său lăsat pe paginile Sfintelor Scripturi.

Despre păcatul despărţirii dintre creştini

Da, oricine s-a îndepărtat de adevărul Sfintelor Scripturi şi propovăduieşte o altă învăţătură păcătuieşte. Când i-a scris lui Timotei şi s-a referit la un caz particular, Apostolul Pavel a scris:

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului. Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora. (2 Timotei 2:15-18)

Un slujitor credincios al Domnului Isus va căuta totdeauna să împartă drept, adică să propovăduiască drept Cuvântul lui Dumnezeu cuprins în Sfintele Scripturi şi se va feri de vorbării goale şi lumeşti, indiferent cum le califică alţii şi ce statut le vor da. Cei care se abat de la adevărul Sfintelor Scripturi comit păcat împotriva sufletului propriu şi împotriva altor suflete a căror credinţă o răstoarnă.

Adevăraţii creştini sunt uniţi în dragoste

Orice creştin adevărat este conştient că mântuirea lui vine de la Domnul Isus şi va aborda cu aceeaşi dragoste pe toţi cei născuţi din nou şi care cred adevărul Sfintelor Scripturi, chiar dacă ei fac parte dintr-o altă confesiune. Apostolul Ioan a scris:

Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră. (1 Ioan 5:1-4)

Conform acestui verset:

• adevărat creştin şi copil al lui Dumnezeu este cel care crede în Domnul Isus Hristos şi este născut din nou
• adevăratul creştin păzeşte poruncile lui Dumnezeu aşa cum se găsesc ele scrise în Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament. Nu poate spune şi nu are dragoste de Dumnezeu cel ce nu păzeşte poruncile lui Dumnezeu aşa cum sunt ele scrise în Sfintele Scripturi
• adevăratul creştin iubeşte pe Dumnezeu şi pe toţi ceilalţi creştini care sunt născuţi din nou şi păzesc poruncile Lui (Sfintele Scripturi)
• creştinul adevărat biruieşte lumea prin credinţa lui în Domnul Isus

Deci, adevăraţii creştini vor iubi pe toţi creştinii adevăraţi născuţi din nou, indiferent din ce ţară şi confesiune vin ei.

Dumnezeu să ajute nu doar pe baptişti şi ortodocşi, ci pe toţi oamenii din toate confesiunile şi ţările, să se întoarcă la curăţia Cuvântului lui Dumnezeu şi să fie adevăraţi ucenici ai Domnului Isus prin faptul că rămân în Cuvântul Lui, cunosc adevărul şi devin slobozi de influenţa şi puterea păcatului.