Cum să eviți stările de depresie?

Depresia, potrivit cu standartele internaționale este ,,o stare de tristețe și amărăciune care durează mai mult de două săptămâni”. În ultimii ani a ajuns să fie denumită și pandemie, chiar dacă nu este o boală infecțioasă. Medicii o mai numesc și ,,gripa psihiatriei”. Din punct de vedere medical sau fiziologic, depresia este condiționată de lipsa sau elaborarea insuficientă în organismul uman a endorfinelor, care mai sunt numite și ,,hormonul fericirii”. Cauza poate fi organică, când din anumite motive organismul uman nu este capabil să elaboreze acest hormon în urma unor leziuni organice sau din cauza lipsei unor factori, care stimulează  elaborarea endorfinelor. Printre factorii care stimulează  elaborarea endorfinelor se numără: somnul bun, sportul, mâncarea gustoasă, discuțiile plăcute, diferite activități care îți fac placere și relaxează (împletitul, desenatul, cântatul, croșetatul, cititul). Cu alte cuvinte orice te poate face fericit!

Stresurile, lipsurile, problemele, alimentația proastă și alți factori negativi pot condiționa dezvoltarea depresiei.

Apare întrebarea: să fie organismul uman o mașinărie a cărei stare emoțională este condiționată sută la sută de condițiile exterioare? Dacă ar fi să fie așa, de ce statisticile arată că procentul de episoade depresive este crescut în țările dezvoltate așa cum sunt Olanda (cu mai mult de 30 %), Franța (21%) și Statele Unite (19 %), iar incidența cea mai joasă este în China cu doar 12%? Pe de altă parte, se știe că depresia este cauza principală a suicidului (statisticile arată că suicidul în 85 % de cazuri este provocat de depresie) și involuntar îmi pun din nou întrebarea: de unde venea dorința mare a deținuților din lagărele de concentrare naziste pentru a evada și a supraviețui iadului de acolo? Care era sursa lor de ,,endorfine”? Somnul suficient? Alimentația adecvată? Ocupațiile zilnice? Sau comunicarea cu gardienii? Mă îndoiesc!

Atunci, care a fost sursa lor de endorfine, care i-a ajutat să depășească criza și să dorească să supraviețuiască? Care este secretul?

D-na Loredana Ionescu, psiholog clinician,  într-un studiu arată că nu factorii externi condiționează starea de depresie, care poate duce la suicid. După ce analizează mai multe cazuri de suicid, autoarea face următoarea concluzie:

“Concluzia care se impune este că, în astfel de situații si nu numai, se instalează vidul existențial. De cele mai multe ori, nu este atât de important dacă ai cu ce sa trăiești, ci mult mai important este să ai pentru ce trăi, să nu pierzi din vedere care este scopul existenței. În lipsa unui astfel de scop apare vidul existențial. Așa cum nici o acțiune nu poate exista în lipsa unui scop, nici viața nu poate fi întreținuta în lipsa unei motivații puternice, indiferent care ar fi aceea. Dacă ne concentrăm atenția pe ceea ce avem, vom realiza că suntem mult mai bogați decât ne imaginăm.” (Sinuciderea adesea provocată de depresie)

După cum am menționat la început, depresia este o stare de tristețe și de amărăciune, care se menține mai mult de două săptămâni. În Biblie întâlnim un caz în care o persoană, la un moment dat, le cere oamenilor să o numească “Mara” adică “Amărăciune”. Este vorba despre Naomi, soacra lui Rut (cartea Rut).

depresia: Rut și Naomi
Cannon saying3 019

 

Ea era evreică și locuia în Betleemul lui Iuda (Betleem înseamnă “Casa pâinii”). Cu prilejul unei foamete în țară, împreună cu bărbatul ei și cu cei doi fii ai lor, au plecat în țara Moabului. Aflându-se acolo, soțul a murit curând, fiii s-au căsătorit cu fete Moabite și au murit și ei. Femeia s-a pomenit într-o țară străină cu două nurori păgâne. Când a aflat că Dumnezeu cercetase pe Israel și a dat pâine, s-a întors în țară. Acasă s-a întors într-o depresie pe care nici nu o ascundea:

Au călătorit împreună (cu nora sa Rut) pînă ce au ajuns la Betleem. Şi cînd au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau:,, Naomi (Plăcută) este aceasta?  Ea le-a zis: ,,Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mînile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, cînd Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?” Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi şi noru-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzurilor. (Rut 1:19-22)

Din spusele lui Naomi înțelegem că ea era supărată pe Dumnezeu și în tot ceea ce i se întâmplase, Îl vedea vinovat numai pe Dumnezeu: “Domnul S-a rostit împotriva mea, și Cel Atotputernic m-a întristat”. Dar în ce relație era ea cu Dumnezeu? La evrei, numele care îl dădeau părinții copiilor întotdeauna erau foarte semnificative. De exemplu Naomi înseamnă “plăcută”, iar Elimelec, numele soțului ei, înseamnă “Dumnezeu este Domnul”. Numele lor reflecta, într-un fel, relația părinților lor cu Dumnezeu. Numele pe care Naomi și soțul ei au dat fiilor lor, reflectă și ele atitudinea lor față de viață: Mahlon înseamnă “bolnav” și Chilion înseamnă “slăbuț”. Când a venit foametea în țară (și știm că Dumnezeu trimetea foametea, când poporul se depărta de la El, pentru ca să-l provoace la pocăință), ei au plecat din țara dată lor de Dumnezeu în moștenire. Mai mult, fiind într-o țară străină, ei s-au încuscrit cu oamenii din țara aceea, lucru pe care Dumnezeu le-a interzis să-l facă (Deuteronom 7:3-4). Nu întâmplător Dumnezeu i-a omorât și pe soțul Naomei, ca și cap al familiei, și pe cei doi fii ai ei, care și-au luat neveste Moabite.

Fiind în depresie, care au fost acțiunile ei? A încercat să îndepărteze de la sine pe nurorile, care vroiau s-o însoțească  la întoarcerea în țară, ca să fie alături de ea și s-o ajute. Și care a fost explicația ei:

Naomi a zis:,, Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentruce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pîntecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri? Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sînt prea bătrînă ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii, aţi mai aştepta voi pînă să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sînt mult mai amărîtă decît voi, pentrucă mîna Domnului s-a întins împotriva mea. (Rut 1:11-13)

Din nou vedem că ea este concentrată doar la problemele ei, de care Îl vede vinovat numai pe Dumnezeu. Ea nu se gândește la nurorile ei. După ce Opra a părăsit-o în lacrimi, Naomi îi spune lui Rut, care a stăruit de ea să o ia cu sine, să se întoarcă la poporul ei și la dumnezeii ei:

Naomi a zis către Rut: ,,Iată, cumnată-ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnată-ta. Rut a răspuns: ,,Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine de cît moartea! Naomi, văzînd-o hotărîtă să meargă cu ea, n’a mai stăruit. (Rut 1:15-18)

Vedem că Naomi, care știa bine că nu există un alt Dumnezeu afară de Dumnezeul lui Israel, le trimite pe nurorile sale la poporul lor și la dumnezeii lor, care, de fapt, nu sunt dumnezei și închinarea înaintea lor aduce moartea!

Ce mai face Naomi, fiind în depresie? Vinde pământul, care era al soțului ei, Elimelec, și care era unica sursă de existență pentru ea și putea fi și o sursă de venit. (Rut 4:3).

Dar oare nu a făcut Dumnezeu nimic bun pentru ea? Dar faptul că Dumnezeu i-a păstrat viața și a adus-o în țară nu însemna nimic? Dar faptul că Dumnezeu i-a dat două nurori, care o iubeau? Chiar dacă Dumnezeu i-a luat pe cei doi fii ai ei, Mahlon (bolnav) și Chilion (slăbuț), El i-a dat în loc o noră, despre care vecinile ziceau că ,,face pentru ea (pentru Naomi) mai mult decât șapte fii” (Rut 4:15).

Putem concluziona că depresia la Naomi a apărut din două motive: pe de o parte, ea și-a concentrat toată atenția la problemele personale și în toate problemele Îl vedea vinovat doar pe Dumnezeu și nu vedea tot binele pe care i l-a făcut Dumnezeu și, pe de altă parte, nu s-a gândit la nevoile altora, în special ale nurorilor sale: oare mai mare nevoie aveau nurorile ei de bărbați decât de mântuire? De altfel, Rut, care a urmat-o pe Naomi, care a ales poporul și Dumnezeul lui Naomi, a căpătat și mântuire și o familie frumoasă, căsătorindu-se cu un bărbat bogat.

Din aceeași carte “Rut” putem învăța de la un alt personaj cum să evităm stările de depresie, atunci când trecem prin probleme. Este vorba desrpe Rut, nora lui Naomi. Situația ei nu a fost cu nimic mai favorabilă decât a lui Naomi. Cel puțin Naomi s-a întors la poporul ei, la cultura ei, la religia ei, pe când Rut, s-a pomenit într-un context străin, fiind văduvă și având-o și pe soacră-sa, Naomi, în grijă. Rut, fiind tânără, neavând copii din prima căsătorie, ar fi putut să se întoarcă la părinții ei, la cultura ei și poate își refăcea și viața de familie, căsătorindu-se cu cineva din neamul ei: așa cum o și îndemna soacră-sa Naomi. Totuși, Rut a făcut o alegere, pe care mulți nu o pot înțelege și pe care nici Naomi nu a putut-o înțeleage:

Rut a răspuns: ,,Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine de cît moartea! Naomi, văzînd-o hotărîtă să meargă cu ea, n’a mai stăruit. (Rut 1:16-18)

Ce a făcut-o pe Rut să ia această decizie? Dragostea pe care o avea pentru soacra ei (Rut 4:15). Rut nu s-a gândit la sine, ea s-a gândit cum să-i facă bine soacrei. Aceasta a motivat-o să renunțe la poporul ei, la dumnezeii ei, la un viitor fericit lângă un bărbat tânăr bogat sau sărac (Rut 3:10). Apoi, după ce s-a întors cu soacra-sa în Betleem și soacra a vândut pământul, ea s-a gândit cum ar putea face rost de mâncare pentru sine și pentru soacra sa. A aflat de legea care permitea săracilor și străinilor să strângă din urma secerătorilor (Levitic 23:22) și a cerut permisiunea de la soacra-sa să se folosească de acest drept: nu i-a fost rușine. Întotdeauna se gândea la soacra-sa și strângea de mâncare pentru ea. În toate lucrurile a fost ascultătoare de soacra-sa. Și Dumnezeu a binecuvântat-o pe ea și a făcut-o o binecuvântare pentru soacra-sa!

Deci, grija și dragostea pentru soacra-sa Naomi, a protejat-o pe Rut de depresie și a făcut-o o binecuvântare pentru soacra-sa și pentru toată lumea. Rut este străbunica lui David și una din cele cinci femei pomenite în spița neamului Domnului nostru Isus Hristos (Matei 1:5).

Deci, ca să nu cazi în depresie, trebuie să ai în vedere trei lucruri:

  1. Nu-ți plânge singur de milă: nu lăsa ca problemele să te paralizeze, nu te concentra la ele și nu căuta vinovatul în cei din jur sau în Dumnezeu. Gândește-te dacă nu singur ești vinovat de cele întâmplate și caută să restabilești relația ta cu Dumnezeu. Dacă criza nu este o pedeapsă din partea lui Dumnezeu, atunci este o încercare a credinței: caută să dovedești că credința ta este adevărată și nu te lăsa înșelat de cel rău ca să cârtești împotriva lui Dumnezeu (exemplul lui Iov).
  2. Acționează: caută soluții cum să depășești criza și acționează.
  3. Gândește-te la nevoile altora și caută să-i ajuți: s-ar putea întâmpla ca ei să fie în situații mult mai dificile ca tine.