De ce unii slujesc fără pasiune?

Întrebare:

De ce oamenii cred ca slujind lui Dumnezeu, acest lucru este unul plictisitor și foarte sumbru, lipsit de orice veselie?

 slujesti cu pasiune

Trebuie să slujim

Fiecare creștin, când a intrat în legământ cu Domnul Isus, a intrat pe un câmp de slujire. Oamenii sunt câmpul nostru de slujire. Noi suntem chemați să slujim atât sfinților, cât și necredincioșilor.

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (sau zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sînt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinîndu- le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, sîntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu.( 2 Corinteni 5:17-20)

Nu poți fi un ucenic al lui Hristos și să nu slujești sau să nu vrei să slujești. Iată ce zice apostolul Pavel bisericii din Corint:

Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui (1 Corinteni 4:1-2).

Deci, fiecare dintre noi avem un lucru încredințat și trebuie să-l facem cu credincioșie. Oamenii necredincioși nu pot înțelege pasiunea noastră pentru stăpânul nostru, Domnul Isus Hristos, pentru că ei au un alt stăpân căruia îi slujesc, fiind robiți de păcat. Noi suntem robi, dar robi de bună voie. Pentru că Îl iubesc așa de mult pe stăpânul meu, am hotărât să-I slujesc până la moarte.

Dacă totuși noi, ca și creștini, ne plictisim, slujindu-L pe Hristos, pot fi mai multe cauze ale acestei stări. Să le analizăm mai jos:

Nu-ți cunoști darul spiritual

Fiecare ucenic al lui Hristos a primit un dar spiritual cu care să slujească pentru a zidi biserica și toți împreună să creștem până la statura plinătății lui Hristos. Este posibil să nu slujești cu darul tău și de aceea nu simți împlinire sau te plictisești. Cum să înțelegi ce dar ai? Observă ce slujire îți aduce satisfacție, bucurie, plăcere și împlinire sau observă ce te roagă oamenii să faci și vei înțelege care-ți este darul.

Slujești în firea pământească

Cum slujești? De ce slujești? Sunt întrebări pe care trebuie să ni le punem permanent. Slujesc, pentru că alții slujesc? Fac o competiție din slujba mea? Motivul nostru pentru a sluji trebuie să fie dragostea pentru Hristos. Tot ce fac este pentru Domnul și Stăpânul meu, al cărui rob sunt.

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Cei ce sînt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul( Galateni 5:13-14, 24-25).

Rutina

Când viața de credință se transformă într-o rutină sau devine o formă de religiozitate, trebuie să ne alertăm. Suntem în pericol! Când îți pierzi pasiunea, nu te mai poți bucura, nu primești satisfacție de la ceea ce faci.

De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi (2 Corinteni 4:1-2,16).

O condiție importantă pentru a nu-ți pierde pasiunea este să te înnoiești zi de zi în omul dinăuntru. Doar studierea Cuvîntului lui Dumnezeu te poate înnoi, revigora și păstra pasiunea.

Ai pierdut dragostea dintîi

În cartea Apocalipsa, Dumnezeu atenționează biserica din Efes:

Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sînt apostoli şi nu sînt şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintîi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti (Apocalipsa 2: 1-5).

Când nu mai arzi pentru Hristos cum ardeai la început, trebuie să-ți amintești ce a făcut Hristos pentru tine, cine erai și cine ești acum. Este ca și cum ți-ai înflăcăra dragostea. Analizează și vezi unde a început căderea ta. Apoi pocăiește-te și întoarcete-te la faptele dintâi, adică lucrează cu aceeași pasiune ca la început când nu conta ce vor crede oamenii, cum vei fi privit, conta doar Hristos, stăpânul tău. Iar dragostea pentru Hristos te făcea să iubești oamenii și să dorești să le slujești. 

Să ne ajute Dumnezeu întotdeauna să slujim cu pasiune!