Русский
Español
English
Întrebare:
De ce Solomon a părăsit pe Domnul din cauza femeilor străine, dar a scris cartea Eclesiastul?
Solomon a fost un om mare a lui Dumnezeu. Privind la zelul lui pentru Dumnezeu și înțelepciunea cu care l-a înzestrat Dumnezeu, s-ar părea imposibil ca Solomon să fi cedat atât de prostesc în fața idolatriei. Însă lucrul acesta nu s-a întâmplat peste noapte, ci treptat. În primul rând idolatria a fost tolerată în casa lui de mulțimea femeilor străine pe care le-a avut ca și soții.
“Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon, moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: “Să nu intrați la ele, și nici ele să nu intre la voi, căci v-ar întoarce negreșit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire. A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de țiitoare, și nevestele i-au abătut inima.” (1 Împărați 11:1-3)
Târât de iubire, inima lui Solomon s-a abătut de la Cuvântul lui Dumnezeu și s-a alipit de nevestele sale care i-au plecat inima spre alți dumnezei și inima lui nu i-a fost în totul a Domnului.
“Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alți dumnezei, și inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David. Solomon s-a dus după Astarteea, zeița sidonienilor și după Milcom, urâciunea amoniților. Și Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului, și n-a urmat în totul pe Domnul, ca tătăl său David.” (1 Împărați 11:4-6)
După ce s-a simțit confortabil și s-a obișnuit cu idolatria soțiilor sale, Solomon a început să participe la idolatrie cu ele și să afișeze acest lucru public. Însă Solomon niciodată nu a renunțat la Domnul, dar inima lui nu a fost în întregime a Domnului și n-a urmat în totul pe Domnul. Această faptă n-a plăcut Domnului care S-a mâniat pe el și i-a spus:
“Fiindcă ai făcut așa, și n-ai păzit legământul Meu și legile Mele pe care ți le-am dat, voi rupe împărăția de la tine și o voi da slujitorului tău.” (1 Împărați 11:11)
În privința aceasta Solomon a fost un exemplu rău pentru familia și poporul său, atrăgând o mulțime de alte consecințe care au afectat grav viața spirituală a poporului său. Spre sfârșitul vieții sale Solomon a realizat acest lucru, iar cartea Ecleziastul ca și o concluzie vine să întărească părerea lui de rău și remușcările pe care le-a avut din cauza abaterii de la Cuvântul lui Dumnezeu.
“O, deșărtăciune a deșărtăciunilor! Totul este deșertăciune”. (Eclesiastul 1:2) Cartea Ecleziastul vorbește despre frica de Dumnezeu și respectarea poruncilor lui Dumnezeu, pentru că într-o zi fiecare va da socoteală înaintea Judecătorului Suprem. Iar încheierea cărții Eclesiastul confirmă acest lucru:
“Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Eclesiastul 12:13-14)
