De ce nu a prevenit Dumnezeu căderea omului în păcat?

Întrebare:

De ce a fost nevoie ca Dumnezeu, la facerea lumii, să prevadă în planul său posibilitatea omului de a cădea în păcat? Nu putea ca totul să fie perfect şi toată viaţa noastră de la origini şi până în prezent să se desfăşoare în bine, adevăr, dreptate şi frumos în Eden?

În acest articol voi veni cu un răspuns dacă: A știut Dumnezeu despre căderea omului în păcat?

Înainte ca să dau răspunsul la întrebare, sunt necesare câteva explicaţii importante.

Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu

Aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu chiar în primul capitol, al primei cărţii din Biblie:

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:26-27)

Pentru că Dumnezeu i-a făcut pe oameni după chipul şi asemănarea Sa, nu a ascuns nimic de ei, ci le-a prezentat toată realitatea Creaţiei, parte din care era şi ispititorul. Originea răului este un alt subiect care nu va fi abordat în articolul acesta.

Dumnezeu doreşte să aibă o relaţie frumoasă cu omul

Din toată creaţia, doar cu oamenii Dumnezeu a comunicat. Aceasta este parte importantă a relaţiei şi comunicarea dintre Dumnezeu şi oameni arată că exista o relaţie specială între ei până la căderea în păcat. Această relaţie specială Dumnezeu vrea să o restabilească cu fiecare om de pe acest pământ. Pentru aceasta a fost nevoie să moartă Hristos pe crucea de la Golgota. În capitolul 3 al cărţii Geneza, ne este relatat că Dumnezeu le vorbea oamenilor în fiecare dimineaţă, când venea să se plimbe în răcoarea zilei prin Eden. Comunicarea cu omul era scopul pentru care venea Dumnezeu.

Zidirea relaţiei implică libertatea alegerii

Nu poţi zidi o relaţie cu cineva pe care îl lipseşti de alegere. Cum poate un soţ să aibă o relaţie frumoasă cu soţia sa pe care o lipseşte de orice fel de alegeri? Relaţia frumoasă tocmai este rezultatul unei alegeri reciproce. Dumnezeu a ales să iubească omul şi să-i ofere mântuirea şi aşteaptă de la om să facă aceeaşi alegere şi din dragoste să răspundă la oferta mântuirii.

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2:15-17)

Din acest pasaj mai vedem şi faptul că Dumnezeu l-a prevenit pe om despre posibilitatea căderii în păcat.

Dumnezeu nu lipseşte pe om de libertatea alegerii

Chiar şi după căderea în păcat, Dumnezeu a lăsat omului libertatea alegerii în ce priveşte restabilirea relaţiei cu El. În cartea Deuteronom din Biblie sunt scrise aceste cuvinte:

Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul. Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.” (Deuteronom 30:15-20)

Dumnezeu a plătit un foarte mare preţ pentru mântuirea oamenilor

Cel Atotputernic nu este indiferent de soarta noastră eternă, ci ne doreşte mântuirea şi a plătit un foarte mare preţ pentru salvarea noastră de la pedeapsa veşnică:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Pentru că omul a fost creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, el, omul, este înzestrat cu libertatea alegerii, iar Dumnezeu aşteaptă de la el şi doreşte să aleagă zidirea unei relaţii cu Creatorul lui. Ce alegeri ai făcut tu? Ce alegere vei face de acum înainte?