De ce a îngăduit Dumnezeu martirajul Sfântului Ștefan? (4 motive)

0
2285

Întrebare: 

De ce a îngăduit Dumnezeu ca Ștefan să fie omorât de Iudei prin împroșcarea cu pietre atât de devreme, înainte ca să fi continuat lucrarea lui Isus Hristos? 

Există un adevăr foarte important scris în Biblie pe care trebuie să ni-l însușim fiecare și cunoașterea căruia ne va aduce pace, împlinire și ne va izbăvi de frică. 

1. Dumnezeu a hotărât lungimea vieții noastre

În cartea Psalmilor este scris: 

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. (Psalmi 139:16) 

Înainte ca să ne fi născut, ba chiar înainte ca să fi fost noi măcar concepuți, Dumnezeu a hotărât lungimea vieții noastre. Nu vom trăi nici cu o zi mai mult sau mai puțin. Odată cu lungimea vieții Dumnezeu a rânduit și lucrarea, o misiune pentru fiecare din noi, pe acest pământ. Sfântul Ștefan, primul martir despre care este scris în capitolul 7 al cărții Faptele Apostolilor a trăit exact cât a hotărât Dumnezeu pentru el și a murit cu o moarte gloriasă creștinească. 

Martirajul lui Ștefan

Este important și noi să ne gândim bine la chemarea pe care o avem de la Dumnezeu și, așa cum ne învață El, să răscumpărăm vremea ca să putem spune asemeni Apostolului Pavel, care înainte de martirajul său a scris lui Timotei: 

Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (2 Timotei 4:6-8) 

2. Martirajul este o cinste pentru orișicare creștin

În Epistola către Filipeni Apostolul Pavel scrie despre scopul și pasiunea vieții lui astfel: 

Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filipeni 3:10-11) 

Apostolul dorea să se facă asemenea cu moartea lui Isus Hristos și să aibă părtășia, adică să ia parte și el la suferințele lui Isus Hristos. Imediat în versetele următoare spune că dorește să fie toți ucenicii lui însuflețiți de același gând. Sfântul Ștefan a fost învrednicit primul de această cinste. 

Când tatăl lui Origene, marele teolog din secolul III, a fost arestat și condamnat la moarte pentru că era creștin, Origene, fiul său, a vrut cu tot dinadinsul să-l urmeze. Pe atunci el era un tânăr de numai 17 ani. Hotărârea lui era însă una categorică. Voia să fie si el martir. Mama lui l-a rugat de mai multe ori să nu se predea autorităților, dar el n-a vrut s-o asculte. Ca să-l împiedice mama sa a făcut ceea ce-i stătea la îndemana: i-a ascuns hainele. Deși Origene a protestat și a căutat peste tot să-și gaseasca hainele, mama sa nu i-a aratat unde sunt ascunse. Viața lui Origene a fost descrisă de Eusebiu din Gezarea în vestita sa lucrare „Istoria Bisericească” pe care o recomand tuturor să o citească. 

Numărul creştinilor ucişi în fiecare an datorită credinţei lor este atât de mare, încât  la fiecare cinci minute unul moare ca martir și în fiecare an pentru credinţa lor mor peste 105.000 de creștini din lumea întreagă. De la sfântul Ștefan, primul martir și până în ziua de azi au fost martirizați peste 70 milioane de creștini din care 45,5 milioane (mai mult de 65%) au suferit martirajul în secolul XX. 

3. Martirajul aduce slavă lui Hristos

În Epistola către Filipeni Apostolul Pavel le scria destinatarilor că se așteaptă să fie martirizat și cu privire la viața și moartea sa a zis astfel: 

Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup. (Filipeni 1:20-24) 

Și martirajul lui Ștefan a adus multă slavă lui Hristos în fața tuturor celor care au aruncat cu pietre sau au fost spectatori. 

4. Prin suferințele martirilor s-au întors mulți oameni la Hristos

Când s-au declanșat în secolul II mari persecuții împotriva creștinilor, marele apologet Tertulian le spunea autorităților și păgânilor: „Ne facem chiar mai numeroşi ori de câte ori suntem seceraţi de voi; sămânţa este chiar sângele creştinilor”. Vă recomand să citiți în acest sens cartea „Graiul martirilor din primele secole” de Petru Popovici. 

La martirajul lui Ștefan martorii mincinoși care au aruncat cu pietre în el și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Acest tânăr avea în curând să se pocăiască și să devină marele Apostol Pavel.

Cei 40 de mucenici din Sevastia au fost 40 de ostași romani care au ales să moară pentru Hristos. Autoritățile le-au cerut să se lase de credința în Hristos și la început i-au ținut într-o noapte de iarnă, să stea în apa unui lac din Armenia ce îngheța atunci. Unul din ei nu a rezistat și a ieșit afară. Tocmai când a ieșit el din cer s-au pogorât 40 de cununi și s-au așezat câte una pe capul fiecărui sfânt care suferea chinurile în apa ce îngheța. Dar o coroană nu-și găsea martirul. Atunci, unul din gardienii păgâni care stătea pe mal, și-a abandonat postul și s-a aruncat în apă ca să primească el cununa de martir.  Pentru el pocăința și martirajul s-au contopit împreună. 

Dar noi? 

Ne trăim viața la înălțimea chemării pe care o avem de la Dumnezeu? Răscumpărăm vremea așa ca să putem spune în fața morții că ne-am isprăvit alergarea? Cum ne facem lucrarea creștină pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu? Înțelegem ce este părtășia suferințelor lui Isus Hristos și ce înseamnă a te face asemenea cu moartea Lui? Suntem pregătiți pentru martiraj?