De ce Dumnezeu a acceptat jertfa lui Abel, iar pe a lui Cain a respins-o?

Întrebare:

De ce Dumnezeu a primit jertfa lui Abel și pe a lui Cain a respins-o? Joacă vărsarea sângelui vreun rol aici? 

Cain si Abel

Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Sa și a pus dorință în inima noastră pentru a-L căuta și a ne închina Lui, dar această dorință sfântă pe care fiecare dintre noi caută s-o împlinească într-un fel sau altul a fost pătată de neascultarea noastră față de porunca lui Dumnezeu. Când închinarea noastră este plăcută și acceptată înaintea lui Dumnezeu și când este respinsă? De ce Dumnezeu a acceptat închinarea lui Abel și a respins-o pe a lui Cain?    

În Geneza 4:1-3: 

“Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.”  (Geneza 4:1-3) 

Acest text vorbește despre închinare și ne spune cât de importantă era închinarea celor doi frați înaintea lui Dumnezeu. Închinarea este parte foarte importantă din viața lui Cain și Abel, închinare care a ajuns mai târziu să fie practicată zilnic. Dar în închinarea aceasta Dumnezeu dă prioritate închinării lui Abel mai mult decât închinării lui Cain care a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Fiecare din ei aduce Domnului un dar, o jertfă din domeniul în care lucra: unul este agricultor, iar altul este păstor. Darul de mâncare și cel din turme a fost adus pentru a-și exprima recunoștința față de harul și bunătatea lui Dumnezeu care i-a binecuvântat cu roadă. Prin urmare, Cain a trebuit să aducă o jertfă din produsul pe care l-a crescut și nu neapărat o jertfă de sânge. Scriptura însă nu acordă o importanță deosebită jertfei aduse de Cain sau Abel, ci atitudinii inimii cu care fiecare din ei s-a închinat înaintea lui Dumnezeu. Recunoștința nu este acceptată atunci când este adusă în silă și răutate. În v.5 este scris că:

“spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.”  (Geneza 4:5)

De ce oare Dumnezeu n-a privit cu plăcere spre jertfa adusă de Cain? Pentru că Cain avea răutate în inima lui și Dumnezeu nu acceptă o închinare plină de răutate. Inima lui Cain era plină de răutate. Răutate pe care Cain a lăsat-o să intre în inima lui. În v.5 este scris că Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața. Și Domnul a zis lui Cain:

“Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața?” Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă, dorința lui se ține după tine, dar tu sa-l stăpânești.”

Păcatul întotdeauna aduce tristețe atunci când nu este stăpânit. În Rom. 6:23 este scris că:

“Plata păcatului este moartea, iar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică.”

Cain s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, pentrucă  a rupt relația sa cu Dumnezeu și a lăsat ca păcatul sau răul care a bătut la ușa inimii lui să intre în inima lui și să pună stăpânire pe viața lui. Aceasta se întâmplă atunci când ne lăsăm conduși de păcatul care stă la ușa inimii noastre și bate.  

Atunci când păcatul nu este stăpânit, el va progresa și va merge din mai rău în mai rău. Păcatul merge în lanț. Cain a omorât pe fratele său din invidie, pentru că Dumnezeu primise jertfa lui Abel, dar nu o primise pe al lui. Cain dă vina pe Dumnezeu și pe fratele lui. Acolo unde este prezent păcatul nu poate fi prezent Dumnezeu. 

Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;  (Geneza 4:4)

Dumnezeu a privit cu plăcere spre jertfa adusă de Abel. De ce? Este adevărat că Dumnezeu a stabilit mai târziu în cartea Levitic ca jertfa de mulțumire să fie adusă cu vărsare de sânge. Textul nu pune accent pe acest lucru, ci pe atitudinea lui Abel care a adus o jertfă dintr-o inimă sinceră și ascultătoare față de Cuvântul lui Dumnezeu.  

În Evrei 11:4 este scris:

Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.  (Evrei 11:4)

Atunci când avem o atitudine corectă înaintea lui Dumnezeu, închinarea noastră este acceptată înaintea Lui. Atunci când închinarea noastră corespunde cu Cuvântul lui Dumnezeu, ea este plăcută înaintea Lui. 

Două închinări diferite, două atitudini diferite. Ce atitudine alegi să ai în închinarea ta?