Întrebare:

De ce unii oameni au de toate ceea ce îşi doresc deşi nu au cerut ajutor de la Dumnezeu?

Oamenii au de toate pentru că Dumnezeu este desăvârşit în bunătate

Când învăţa despre iubirea vrăjmaşului, Domnul Isus a spus:

Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. (Matei 5:43-48)

Vezi, Dumnezeu dă soare (o foarte mare bogăţie care nu poate fi cumpărată cu nici un fel de bani) peste cei buni şi peste cei răi în aceeaşi măsură. Cine poate să plătească suficient pentru ploaie? Şi pe aceasta Dumnezeu o dă în aceeaşi măsură peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Tot aşa Dumnezeu ne dă de toate pentru că este bun, foarte bun cu noi.

Dumnezeu ne dă de toate şi astfel ne îndeamnă la pocăinţă

Iată aici o adresare directă fiecărui din noi şi celor care îl judecă pe Dumnezeu pentru felul cum procedează cu privire la alţii.

Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Romani 2:1-6)

Faptul că avem de toate, că ne este bine, că nu ducem lipsă de nimic este o manifestare a bogăţiei bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii răbdări a lui Dumnezeu care astfel ne îndeamnă la pocăinţă. Să ne grăbim a ne pocăi cât mai curând.