Русский
Español
English
Întrebare:
Sunt de acord că Biserica definește Cuvântul, dar Cuvântul este în Biserică. În Biblie e numai de a crede și a-I sluji Domnului. Spuneți, dl Filat, Sf. Ap. Iuda în 1:9 ce face, nu-L definește? Oare nu se află acest cuvânt în Biserică? Doar el nu se află în Sfânta Scriptură, după cum iubesc a se exprima eterodocșii? Ce ne învață Ev. Ioan 20:29-30? Pentru ce este dată Biblia în Biserică? Așteptăm dl Filat Vasile.
Mă mir de afirmațiile care le faceți, pentru că însăși Sfânta Scriptură spune că este în întregime insuflată de Dumnezeu și este de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte și să dea înțelepciune în neprihănire pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16) Datoria Bisericii este să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum a fost El lăsat de Dumnezeu pe paginile Sfintelor Scripturi.
În Epistola lui Iuda versetul la care ați făcut referință spune următoarele:
Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 1:9)
Aici autorul face referință la detalii care nu sunt relatate în cărțile canonice ale Vechiului Testament în legătură cu moartea lui Moise dar despre care cercetătorii cred că a fost relatat într-o carte apocrifă puțin cunoscută azi și, care, pe semne că se numea „Adormirea lui Moise”. Vreau să vă amintesc că cărțile apocrife nu au fost excluse din canon pentru că tot ce scrie în ele ar fi fost fals, ci pentru că s-au strecurat unele inexactități, cum ar fi și în cazul cărților Macabeilor, etc. De aceea, dacă Duhul Sfânt a găsit cu cale să treacă acest eveniment dintr-o carte apocrifă în una canonică a Noului Testament, nouă nu ne rămâne doar să primim acest lucru. Dar dacă tot spuneți că Biserica este cea care definește ce este și ce nu este Cuvântul lui Dumnezeu (fapt care nu poate fi admis nicicum…) ar trebui să vă întrebați de ce în procesul definirii canonului Vechiului Testament evreiii nu au trecut drept canonică și cartea „Adormirea lui Moise” sau altă carte apocrifică la care mai face referință Sf. Ap. Iuda? Pentru că definirea canonului Sfintei Scripturi a fost lucrarea Duhului Sfânt, tot așa cum a fost și scrierea cărților Sfintelor Scripturi. Dumnezeu s-a folosit de oameni, dar ei nu au decis, ci au fost mânați de Duhul Sfânt în transmiterea mesajului și recunoașterea cărților canonice.
Înainte ca să răspund cu privire la al doilea pasaj la care ați făcut referință, vreau să-i dau citire:
„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. (Ioan 20:29-30)
Presupun că vreți să spuneți că Biserica Ortodoxă în ceea ce numește „sfântă tradiție” vine să ne relateze semnele care le-a făcut Isus înaintea ucenicilor săi și care nu sunt scrise în Evanghelia după Ioan sau în alte cărți canonice. Problema mare este că această învățătură nu-și are suportul factologic și lasă oamenilor libertatea să pună orice alte învățături omenești la nivel de Sfântă Scriptură. De altfel, este făcută o întreagă teologie, mai mult, o întreagă religie în baza a ceea ce cred unii că au uitat să scrie autorii Noului Testament. Vă atrag atenția la imediat următorul verset din Evanghelia după Ioan, care spune:
Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. (Ioan 20:31)
Vedeți? Ceea ce este scris în Sfânta Scriptură ne este suficient ca să credem că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să avem viață în Numele Lui. Să rămânem la cele scrise în Biblie și să ne ferim de orice învățătură omenească ca să nu pățim asemenea celor cărora Domnul Isus le-a adresat această mustrare:
Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7:8-13)
Cu privire la acest subiect, vă invit să ascultați mesajul Biblic ”Biserica – stâlpul și temelia Adevărului” care l-am predicat la Biserica Bunăvestirea din Chișinău.
