După ce criterii au fost alese cărţile canonice şi cele apocrife?

Întrebare:

De ce cărţile apocrife nu fac parte din canonul Bibliei? Cine a constatat că ele nu sunt insuflate de Dumnezeu? Care au fost criteriile după care s-au condus? Şi ultima: poate Dumnezeu astăzi să vorbească ca şi în perioada Vechiului Testament? Astăzi sunt mult descoperiri date de Dumnezeu şi oamenii care le au sunt conduşi de Duhul Sfânt. Cum să ne raportăm la aceste descoperiri şi de ce ele trebuie puse la îndoială? Mulţumesc.

Ce sunt cărţile apocrife?

În afară de cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte paisprezece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură (cărţi din Vechiul Testament) împreună cu cele canonice şi care sunt folosite în cult : Tobit, Iudita, Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri, Ezdra III, Cartea înţelepciunii lui Solomon, Cartea înţelepciunii lui Isus Sirah, Istoria Susanei, Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel, I Macabei, II Macabei, III Macabei, Rugăciunea regelui Manase.
Cărţile apocrife conţin informaţii mai mult de tip istoric decât spiritual. Unele cărţi apocrife conţin chiar învăţături ce contravin învăţăturii întregii Scripturi.

După ce criterii s-au ales cărţile canonice de cele apocrife?

Portalul GotQuestions oferă argumentul autoidentificare:

În ceea ce priveşte Noul Testament, procesul de recunoaştere şi aducere împreună a canonului a început în primele secole odată cu formarea bisericii primare creştine. Astfel, la foarte puţin timp de la scrierea lor, unele dintre cărţile Noului Testament au fost recunoscute oficial ca fiind de inspiraţie divină. Apostolul Pavel a considerat scrierile lui Luca drept având aceeaşi autoritate divină ca şi cărţile Vechiului Testament (1 Timotei 5:18; vezi de asemenea Deuteronom 25:4 şi Luca 10:7). Petru a recunoscut scrierile apostolului Pavel ca făcând parte din Scriptură (2 Petru 3:15-16). Unele dintre cărţile Noului Testament au circulat între bisericile nou-testamentale (Coloseni 4:16; 1 Tesaloniceni 5:27)

Apoi mai sunt unele momente importante:

b) decizia oamenilor ghidaţi de Dumnezeu.

c) dezbateri referitor la canonicitatea cărţilor. Dezbateri care nu au slăbit nicicum autenticitatea cărţilor.

d) finalizarea canonului – 397 d.Hr. Biserica creştină a considerat canonul Bibliei de a fi complet, dacă este complet, atunci acesta trebuie să fie închis. Deci nu mai pot fi adăugate alte scrieri.

Iată unele teste de autenticitate a cărţilor din Noul Testament.

(1) Autentificarea ca fiind de inspiraţie divină.
Are cartea dovezi interne de inspiraţie, de a fi insuflată de Dumnezeu?
Are  caracter spiritual adecvat? Este pentru zidirea bisericii? Are o doctrină corectă? (Apocrifele şi Pseudepigrapha au fost respinse ca urmare a faptului că  nu îndeplinesc acest test.) Cartea ar trebui să suporte dovezi de valori înalte morale şi spirituale astfel încât să reflecte o lucrare a Duhului Sfânt “.
(2) Autentificarea umană:. Trei aspecte au fost importante aici
(a) a fost autorul un apostol sau avut  aprobarea de la un apostol? Marcu a scris Evanghelia lui Marcu, dar el a făcut acest lucru cu aprobarea lui Petru. Luca, ca un colaborator apropiat al Sfântului Apostol Pavel, a scris sub aprobarea autorităţii sale.
(b) acceptarea Universală a fost un alt factor cheie.  Cartea a fost acceptată, în mare parte ,  de către biserică? Recunoaşterea dată unei  cărţi special de biserica a fost important. Conform acestui criteriu un număr de cărţi au fost respinse.”

Psalmul 119:160 spune :

”Temelia cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.”

Deci toate cărţile Bibliei relatează acelaşi lucru , iar cele ce sunt în contradicţie cu cărţile canonice nu pot fi acceptate ca fiind de inspiraţie divină.

Poate Dumnezeu să vorbească astăzi ca şi în perioada Vechiului Testament?

Epistola către Evrei ne spune că Dumnezeu a vorbit prin prooroci

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. (Evrei 1:1-2)

Prooroci au existat înainte de venirea Domnului Isus, cât şi în perioada apostolică şi cu siguranţă există şi azi.

Astăzi sunt mulţi care doar pretind că vorbesc din partea lui Dumnezeu sau se proclamă Domnul Isus şi spun că vin cu mesaj divin. Mesajul lor, totdeauna vine în contradicţie cu Sfânta Scriptură.

Domnul Isus a avertizat că vor fi mulţi proroci mincinoşi de care trebuie să ne ferim:

„Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?  Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.  Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7: 15-20)

Apostolul Pavel avea doar o dorinţă:

„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.”(1 Corinteni 2:2)

Iar Domnul Isus a menţionat :

„Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.” (Matei 5:19)

Cum este viaţa persoanei ce aduce acel nou mesaj a lui Dumnezeu? Care este dorinţa lui? Corescpunde acest mesaj cu caracterul lui Dumnezeu? Corespunde acest mesaj cu toată Scriptura? Care este scopul acestui mesaj?

Deci, analizaţi orice descoperire ca venind de la Dumnezeu prin prisma versetelor de mai sus.

De ce trebuie să le punem la îndoială?

Este o întrebare foarte bună. Dacă nu le punem la îndoială – riscăm să acceptăm orice învăţătură fie bună sau fie rea. Dacă învăţătura este bună – nu se întâmplă nimic rău, dar dacă e rea – aceasta va duce la erezie şi va rătăci oamenii, îi va depărta de Dumnezeu.
Ca să puteţi cerceta orice mesaj în lumina Sfintelor Scripturi trebuie să cunoaşteţi bine Cuvântul lui Dumnezeu.