Cum să-ți păstrezi căsătoria trăind cu un soț mânios?

ÎNTREBARE:

De multă vreme ascult predicile dumneavoastră, iar acum am o întrebare despre căsătoria noastră. Soțul meu se mânie foarte des pe mine pentru nimic și este un om care se enervează foarte repede. Mâniile lui au început cu o zi, două, apoi au trecut la săptămâni, apoi luni, iar acum sunt ani. Anul care a trecut poate au fost 20 zile din tot anul de 365 de zile în care a vorbit cu mine. Aceasta se repetă de 25 ani. De asemenea, nu vorbește cu singurele trei surori și un frate care le are de peste 8 ani, nu vorbește cu părinții mei de 20 ani, cu pastorul bisericii de peste 10 ani, vecini și lista continuă. Dacă cineva îi spune ceva ce lui nu-i place sau îl ofensează, nu mai vorbește cu persoana accea pentru mult timp sau niciodată. Când este mânios pe mine, mă evită total, nu mănâncă în prezența mea. După ce fac mâncare, nu vine să mănânce până eu plec în altă cameră din bucatarie, nu vrea să se culce cu mine, se trage de marginea patului să nu cumva să ma atingă, când trece pe lângă mine în casă, se întoarce cu spatele să nu mă vadă. Dacă trebuie neapărat să comunice cu mine, îmi lasă o notă undeva să o văd. De asemenea, are probleme cu pornografia, l-am prins de multe ori și scuza e că toată viața a avut problema cu pofta după alte femei, dar atâta timp cât nu merge fizic după ele, el crede că nu e o problemă. Din cauza aceasta și a nesfârșitei mânii, am hotărât să mă mut în altă cameră, pentru a evita divorțul și a ne crește copiii împreună. Problema lui e că în puținele zile pe an în care vorbește cu mine, vrea mult sex, dar de 2 ani i-am spus că eu nu mai vreau să am sex cu un om care acționează ca și când nu mă cunoaște și e tot mânios pe mine luni și ani în șir. De mulți ani așa face: când era mânios, nu vroia sex, apoi când îi trecea mânia, vrea cât mai mult. Este același ciclu care se repetă și am ajuns să mă simt ca o cârpă, pe care o folosește când vrea el, apoi o aruncă într-un colț până îi trece mânia din nou. Amândoi am crescut în familii creștine, ne-am căsătorit în biserică și ne numin creștini și acum, dar ce viață de creștin e asta? Soțul are și calități bune. Lucrează, este bun cu copiii, cu toate că a început să se mânie și pe ei, așa ca să nu comunice câteva zile. Nu mă bate, a încercat o dată și i-am spus că data viitore sun la poliție și nu a mai făcut de atunci. Am vorbit mult cu el de versetul din Efeseni 4:26, dar el înțelege că acest verset nu este pentru oamenii din generația aceasta. Eu nu am spus nimănui despre situația noastă în detalii. Părinții mei știu puțin, dar nu detalii. M-am rugat mulți ani ca Domnul să îndepărteze acest duh necurat de mânie, care a luat tot ce am avut frumos odată în căsătorie, dar nu am văzut niciun rezultat. Nici eu nu sunt perfectă, el mă acuză că nu țin casa așa curată cum ar vrea el, mă acuză că iubesc părinții mei prea mult, ceea ce nu este adevărat și că nu mai vreau sex în puținele zile pe an când vorbește cu mine. Din cauza că trec luni la rând când refuză orice contact cu mine, a ajuns ca un străin pentru mine. Vreau să știu că mă iubește ca să mă culc cu el. Atâta ură arată în lunile de mânie încât nu mai pot accepta să mă culc cu el. I-am propus ca atunci când se lasă de mânie definitiv, nu doar 10 zile pe an si îmi promite că se lasă de pornografie, atunci voi fi și eu de acord să trăim în același pat ca soți. Aș dori așa de mult să refacem relația, dar cu lacrimi în ochi spun că eu nu mai văd nicio speranță și, cu toate acestea, nici nu vreau divorț din motive biblice. Toată speranța și bucuria este în credința care o am în Dumnezeu și cu niciun chip nu vreau să îmi pierd mântuirea. Acesta este țelul meu cel mai înalt pe acest pământ. Întrebarea mea este cum să fac, este posibil să nu am relație cu soțul, dar sa continui relația cu Dumnezeu? Vă mulțumesc în Numele Domnului pentru tot ceea ce faceți și El să vă răsplătească cu viață veșnică.

Dragă soră, chiar dacă nu mi-ați solicitat să vă răspund în privat, am stat mult timp nehotărât dacă trebuie să fac un articol ca să răspund sau să vă răspund în privat. M-am gândit, totuși, că sunt multe familii care trec prin aceeași boală spirituală și mă rog ca acest articol să le aducă soluțiile necesare și să-și poată reface relația. Am hotărât să schimb anumite lucruri în mesaj, ca să fie cât mai puțin personal, dar problema să rămână suficient de bine ilustrată cu detalii, ca să se poată regăsi cei care pricinuesc astfel de suferințe și cei care trebuie să le îndure și apoi să poată urma sfaturile pe care le voi da, ca să găsească pace în Hristos Isus.

Nu este bine că ați lăsat să treacă așa de multă vreme

Faptul că soțul se comportă așa de 25 de ani este un lucru extrem de rău și faptul că ați tăcut până acum și nu ați apelat după soluții l-a făcut să se întărească în această atitudine și nu va fi ușor pentru el să iasă din starea în care este. Vedeți, când a încercat să vă lovească o dată, dacă ați spus că veți chema poliția a luat învățătură și mai mult nu s-a mai repetat. Așa avea să fie și în cazul cu mânia, dacă luați măsurile necesare despre care voi scrie mai jos. Atenție către toate femeile și bărbații care trăiesc cu un partener ce se poartă astfel. Nu lăsați să treacă vremea. Problemele de la sine nu se rezolvă, ele doar se agravează. Trebuie să acționați și să o faceți cu înțelepciune.

Nu este bine că v-ați separat în altă cameră și evitați relațiile sexuale cu soțul

Prin faptul că v-ați mutat în altă cameră și că refuzați să întrețineți relații sexuale nu faceți decât să vă purtați tot așa ca el. Fără să vă dați seama, ați preluat metodele lui de manipulare și nu veți ajunge decât la mai rău. Încetați să mai faceți aceasta. Relația sexuală este o datorie conjugală și Scriptura spune foarte clar:

Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. (1 Corintieni 7:3–5)

Supărarea bărbatului nu este un motiv ca să refuzați relația intimă, dar bine a fost că i-ați spus cum vă simțiți din moment ce el vă cere să întrețineți relații sexuale și apoi vă ignoră cu lunile. Trebuie să vă întoarceți înapoi în dormitorul vostru, să dormiți împreună și să nu vă eschivați de la relația intimă, chiar dacă situația este așa acum și vă vine greu să întrețineți relații sexuale cu el. Dar nu vă opriți doar la aceasta…

Rămâneți la chemarea să-i fiți un ajutor potrivit soțului

Când a hotărât să creeze femeia…

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18)

Soțul Dvs. are nevoie de ajutor nu doar în ceea ce ține de a face mâncare, a spăla hainele și a face curat în casă. El are nevoie de Dvs. ca să poată depăși această mânie și dependența de pornografii de care este stăpânit. Trebuie să fiți hotărâtă și să-l ajutați să iasă din aceste păcate în care a fost prins.

Spuneți-i că vreți să-l ajutați și veți trece la acțiune

Pregătiți-vă să aveți urgent o discuție doar cu el și în acea discuție să-i spuneți că starea lui spirituală este gravă și relația din familie a ajuns la punctul cel mai de jos. Pregătiți-vă să-i arătați versetele din Biblie care vorbesc cu privire la mâniile lui și la dependența de pornografii și apoi spuneți-i că vreți ca el să se pocăiască și să trăiască frumos de acum înainte, așa cum ne cere Dumnezeu. Dacă nu dorește să facă aceasta, atunci la prima lui manifestare de mânie ca cea pe care ați desris sau dovadă că privește pornografii, veți merge la pastor și veți spune lucrul acesta, ca să intervină pastorul și să-l ajute să se ridice din păcatele grave în care trăiește el. Presupun că o să vă spună că nu are nevoie de pastor, că uite pastorul nu-l poate ajuta și tot felul de “argumente” pe care presupun că le-ați mai auzit în toți acești ani. Nu vă potriviți la ele, ci spuneți-i că Dumnezeu l-a pus pastor și este datoria lui să se implice și veți apela la autoritatea spirituală pusă de Dumnezeu ca să vă păstorească și să vă dea călăuzire spirituală.

Având în vedere că problema este una învechită, trebuie să vă dați bine seama că nu va fi ușor ca să fie depășită și veți întâmplina multă împotrivire din partea soțului. Să nu cedați însă cu niciun chip, ci…

Să acționați

Când va fi o noua manifestare de mânie să mergeți la pastor și să vorbiți cu el, să-i explicați în detalii situația, așa cum mi-ați scris mie și să-i cereți pastorului să intervină și să discute cu soțul ca să-l ajute să se îndrepte și să puteți avea pace și liniște în familie.

La ce să vă așteptați?

Ideal ar fi să se pocăiască soțul din prima discuție. Dar, prea puțin cred să facă aceasta, având în vedere cât de mult s-a împietrit în toți acești ani de când se poartă astfel. De aceea, fiți pregătită să fiți amenințată cu divorț, cu nu știu ce alte lucruri, dar să nu cedați. Spuneți-i că în starea pe care o are el acum nu puteți să trăiți o viață fericită și el nu se poate aștepta la mântuire dacă trăiește ca un păgân. Mai spuneți-i că vreți să-i fiți cu adevărat ajutor potrivit și să-l ajutați să iasă din această stare. Așteptați-vă că ar putea să plece de acasă pentru o vreme. Dacă așa va fi alegerea lui, așteptați cu răbdare și rugați-vă ca să lucreze Dumnezeu. Puneți zile de post și este bine să apelați și la frații lui, părinți, la toți ceilalți care știu aceste probleme pe care le are, ca să se roage și să postească toți și să așteptați cu răbdare până va lucra Dumnezeu o pocăință adevărată în viața acestui om.

Înarmați-vă cu multă răbdare, căci vă așteaptă o puternică luptă spirituală înainte și trebuie să dați această luptă, ca să vă salvați soțul și familia.

Mă rog să vă ajute Dumnezeu și să-i dea soțului pocăință adevărată, ca să primească pacea lui Hristos și să nu mai fie obsedat de această mânie, căci este scris:

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:30–32)

Articole recomandate: