Cum să răspunzi la întrebările provocatoare din Biblie legate de credință sau religie?

Întrebare:

Cum să procedezi când înțelegi că întrebarea din Biblie care îți este adresată este una provocatoare? Cum să răspunzi? Trebuie să răspunzi?

Caută să înțelegi intenția din spatele întrebării

Atunci când cineva îți adresează o întrebare, caută să înțelegi intenția din spatele întrebării. Chiar își dorește persoana respectivă să afle răspunsul la întrebare, să primească un folos și un beneficiu? Sau caută să te provoace și să îți întindă o cursă? Apostolul Pavel îi scrie următoarele cuvinte lui Timotei, care era și el predicator și pe care l-a trimis în Efes, ca să păstorească biserica de acolo:

Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. (2 Timotei 2:23)

Înseamnă că vor fi oameni care vor veni la Timotei, precum și la fiecare dintre noi, adresând întrebări nebune și nefolositoare, în urma cărora se nasc certuri. Iar noi nu trebuie să ne certăm.

În versetele următoare Pavel spune:

Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa Diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia. (2 Timotei 2:24-27)

După ce a plantat biserici în insula Creta, apostolul Pavel l-a lăsat pe Tit acolo ca să păstorească acele biserici, să pună în rânduială ce a mai rămas de rânduit și să așeze episcopi în fiecare cetate. În Creta erau foarte mulți flecari și amăgitori, care propovăduiau basme lumești și băbești, lucruri închipuite, porunci omenești. Numai nu învățătura lui Dumnezeu. În Tit 3:9 Pavel îi spune lui Tit:

Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice.

Era responsabilitatea lui Tit să determine când vin aceste întrebări nebune și să se ferească de ele, pentru că sunt nefolositoare, zădărnice și nu aduc niciun folos:

După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit. (Tit 3:10-11)

Pavel, fiind pastor, avea în biserică oameni care veneau cu astfel de întrebări, care provocau discuții ce nu trebuiau să aibă loc. De aceea îi spune lui Tit că după prima și a doua mustrare să nu mai aibă discuții cu cei care aduc întrebări nefolositoare. Ei i-ar lua astfel toată energia si în loc să-i învețe pe creștini și să-i crească duhovnicește, își va irosi puterea și timpul în discuții nefolositoare. În Proverbe 26:4-5 este scris:

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

Când cineva îți adresează întrebări provocatoare, vezi dacă trebuie să îi răspunzi. Nu răspunde după nebunia lui ca să nu te asemeni cu el. Însă nu proceda astfel ca el să creadă că rămâne înțelept și cuvântul lui să rămână ultimul cuvânt. Trebuie să îi răspunzi astfel ca el să nu se creadă înțelept. Acesta este un fel de a răspunde întrebărilor provocatoare.

Două exemple din Biblie

În Biblie sunt mai multe cazuri când oameni înțelepți au răspuns înțelept întrebărilor provocatoare. Vreau să prezint doar 2 cazuri. La Matei 21:23-27, este descris un caz:

Isus S-a dus în Templu şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?

Domnul Isus știa că este o provocare. Oamenii aceștia nu doreau cu adevărat să afle că El este Mesia, și nu erau gata niciodată să accepte acest lucru. Ei căutau doar un motiv să Îl poată prinde și apoi să-L învinuiască. I-au întins o cursă. Să ne uităm cum a răspuns Domnul Isus la această întrebare provocatoare.

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi, dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’ Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că* toţi socotesc pe Ioan drept proroc.” Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”

Ei au fugit de răspuns. Au înțeles că la întrebarea lor provocatoare, au primit o altă întrebare din partea Domnului Isus, astfel că cursa pe care au întins-o, s-a întors la ei înșiși. Ei aveau să nimerească în acea cursă. Dar ca să nu calce în ea, au zis că nu știu. La rândul Lui, și Domnul Isus a spus că nu le va spune cu ce putere face aceste lucruri. Apoi, imediat, Domnul Isus a început să îi mustre:

Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’ ‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Şi nu s-a dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.

Aici este răspunsul complet al Domnului Isus. El nu le-a răspuns în așa fel încât să cadă în cursa lor, dar le-a dat un răspuns necesar lor. Ei au vrut să-L ispitească, să-L prindă, să-L învinuiască, însă prin răspunsul Lui, Domnul Isus i-a făcut să cadă ei singuri în cursa lor, dându-le un răspuns important și necesar lor. Și anume că ei nu vor intra în Împărăția Cerurilor cu atitudinea lor, cu felul lor de a privi și de a acționa.

Un al doilea caz este la Marcu 12:13-17:

Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni ca să-L prindă cu vorba. Aceştia au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir cezarului sau nu? Să plătim sau să nu plătim?

Ei se așteptau ca Domnul Isus să le spună că nu trebuie să plătească bir cezarului și astfel să îi pună pe romani împotriva Domnului Isus. Sau să spună să plătească și astfel să îi pună pe evrei împotriva Domnului Isus. Deci, ei întindeau o cursă.

Isus le-a cunoscut făţărnicia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban ca să-l văd.” I-au adus un ban, şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?”„Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.

Domnul Isus nu doar că le-a răspuns la întrebarea lor provocatoare. El putea să își încheie răspunsul cu partea cezarului, însă a continuat: „dați lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.” Oamenii aceștia nu Îi dădeau lui Dumnezeu ce este a Lui. Lui Dumnezeu trebuie să Îi dăm o trăire curată, sinceră, fără fățărnicie, fără răutate, fără părtinire și fără toată amărăciunea pe care o aveau ei și cu care acționau, plini de fățărnicie. Astfel a procedat Domnul Isus.

În concluzie, când ne sunt adresate întrebări provocatoare nu trebuie să răspundem după nebunia celui ce adresează întrebarea, ca să nu ne asemănăm cu el. Dar să răspundem în așa fel, ca să nu se creadă înțelept. Nu te lăsa atras în certurile de discuții. De multe ori, trebuie doar să le eviți și să te ferești. Dacă dăm un răspuns, atunci el trebuie să împlinească nevoia celui care ne întreabă. Trebuie să îi facem un bine, să îl ajutăm să își vadă starea și să vină la Hristos cu adevărat!

Așa să ne ajute Dumnezeu pe noi și pe toți cei care dau întrebări provocatoare.

Puteți urmări explicația și în acest video live publicat pe facebook: