Cum să procedăm dacă tatăl o bate pe mama şi ne temem să declarăm la poliţie?

Întrebare:

Am o problemă care mă chinuieşte foarte tare. Tatăl meu este foarte abuziv cu mama. Anul acesta, de 8 martie, s-au certat şi, ca de obicei, tata a sărit la bătaie şi i-a rupt mamei mâna. Mama a mers la spital, dar nu a vrut să recunoască că asta tata i-a făcut-o pentru că se teme că dacă va zice ceva, el o va bate şi mai tare sau poate, Doamne fereşte, şi mai rău… Tata când a văzut ghipsul a zis că aceasta încă-i puţin, data viitoare o aşteaptă încă şi mai mult… Eu la moment sunt peste hotare, dar toate acestea mi-a povestit mama şi sora, iar la întrebarea mea de ce nu se adresează poliţiei, ele zic că se tem de tata. Şi într-adevăr, şi eu de aici trec prin nişte emoţii foarte negative, mai ales ştiind că mama stă acasă singură, neajutorată, are 50 de ani şi e bolnavă… Spuneţi-mi vă rog ce se poate de făcut? Dacă anunţăm poliţia care vor fi consecinţele? Cine garantează că după ce poliţiştii pleacă, tata n-o va bate pe mama şi mai tare ca pedeapsă? Vă rog frumos, ajutaţi-ne cu un sfat. Suntem disperate!

Să judecăm situaţia la rece, adică fără a fi paralizaţi de frică. Eu ştiu ce înseamnă să fii paralizat de frică, pentru că am avut o copilărie de aceasta. De aceea, vreau să vă ajut şi vă încurajez să judecaţi la rece, fără frică.

Faptul că tatăl i-a rupt mâna şi mama nu a spus nici la spital, şi nici la poliţie, l-a încurajat pe tatăl vostru să fie şi mai abuziv. El se vede “atotputernic” să facă orice rău vrea pentru că voi sunteţi paralizate toate de frica lui şi vă tratează ca pe nişte legume. De aceea când a venit mama voastră acasă i-a spus că data viitoare va fi şi mai rău. Şi dacă a zis aşa, aşa va face. Ce poate fi mai rău? Da, poate într-o bună zi să-i dea cu ceva în cap şi să o omoare. Oare puţine sunt astfel de cazuri? Atât timp cât mama şi voi, surorile, vă lăsaţi controlate şi paralizate de frică lucrurile vor merge din rău în mai rău.

Trebuie să mergeţi de urgenţă acasă şi toate împreună să-i cereţi tatălui să-şi ceară iertare de la mama voastră şi să vă promită că nu mai aplică violenţă faţă de ea. Dacă el nu vrea să asculte, cereţi mamei voastre să vină să locuiască cu voi separat ca să nu mai fie expusă la pericol.

Presupun că mama poate refuza să vină să stea cu voi aparte.  În aşa caz, mergeţi voi şi declaraţi la poliţie despre cele întâmplate şi spune-ţi acolo şi aceea că tatăl vostru a ameninţat-o pe mama cu răfuială şi că este periculos pentru ei să stea împreună. În aşa caz poliţia va trebui să-i facă o avertizare şi, cel puţin, el va înţelege că nu este “atotpurenicul peste legume”.

S-ar putea ca poliţistul de sector să fie unul care nu va interveni sau va lua apărarea tatălui vostru încurajându-l astfel în răul pe care îl face.  Când eram copil şi tatăl o bătea pe mama, am alergat de câteva ori să chem pe poliţistul de sector să intervină. Acesta din urmă, nu se grăbea de loc, chiar dacă eu plângeam disperat şi mai nu-l apucam de picioare să vină mai repede la noi acasă. El stătea să-şi termine vorba cu oamenii, mergea la pas domol şi când ajungea la noi acasă, mergea cu tatăl meu în beci, mai beau câte o cană de vin fiind astfel “cinstit” de tatăl meu şi apoi pleca. După aceasta, tatăl o bătea pe mama şi pe noi toţi de rămâneau pereţii stropiţi cu sânge. Dacă cumva va fi din aceştia şi poliţistul vostru de sector, atunci mergeţi direct la Procuratură şi depuneţi declaraţia voastră. Când intervine procuratura lucrurile decurg altfel.

Să nu vă temeţi şi să acţionaţi. Unul din ucenicii mei a venit şi mi-a spus despre aceeaşi problemă la ei în familie. După ce l-am sfătuit a mers acasă şi a vorbit cu tatăl lui şi i-a spus să înceteze a o abuza fizic pe mama. Când tatăl a recurs a doua oară, el a venit şi a luat-o pe mama să stea cu ei. Apoi, mama lor  a mers să lucreze în altă ţară, iar tatăl a stat supărat, apoi a început să realizeze greşelile pe care le-a făcut, să-i pară rău, să-şi ceară iertare de la soţie şi de la copii şi chiar mai mult – s-a pocăit din toată inima şi a devenit copilul lui Dumnezeu. Acum aşteaptă cu nerăbdare să vină acasă soţia lui ca să trăiască o viaţă nouă cu ea.

Diavolul ne ţine supuşi robie tocmai prin frica morţii, dar Domnul Isus a venit ca să ne izbăvească, aşa cum scrie în Sfintele Scripturi:

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. (Evrei 2:14-15)

Puneţi-vă toată nădejdea în Dumnezeu şi nu vă mai lăsaţi paralizate şi robite de frica morţii.