Cum să conduci în rugăciune persoanele care intră în Noul Legământ cu Isus Hristos?

Întrebare: 

Când cineva primește pe Hristos, de exemplu, la sfârșitul unui program de închinare sau evanghelizare, trebuie chemat în față să ne rugăm pentru el la Dumnezeu ca să-i binecuvânteze decizia. Apoi, trebuie condus în rugăciune, să repete după mine o rugăciune în care să-L invite pe Hristos în inima lui? Sau nu este nevoie să-l conducem în rugăciune? Dumneavoastră cum procedați? Vă mulțumesc.

Practici diferite în biserici

În Biblie nu este indicată o anumită metodă de a conduce în rugăciune o persoană la Hristos și în diferite biserici se procedează diferit. Am observat că, de obicei, în fiecare biserică se formează o tradiție în acest sens. În Bisericile Baptiste din Moldova predicatorii obișnuiesc la sfârșitul fiecărui serviciu divin sau la încheierea predicii să invite în față pe toți oamenii care doresc să intre în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos. Creștinii care au fost mustrați de Duhul Sfânt în timpul serviciului divin, cu privire la anumite păcate sau atitudini greșite, sunt invitați și ei să-și mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu.
 

 
În alte biserici predicatorii îndeamnă pe cei ce doresc să se împace cu Domnul Isus să arate lucrul acesta printr-o mână ridicată în sus. În unele biserici, pastorul le oferă oamenilor un model de rugăciune pe care oamenii să o repete după el, iar în altele, ei sunt lăsați să se roage singuri cu cuvintele proprii. Oricum ar fi, este important la sfârșitul fiecărei predici să-i invităm pe oameni la luarea unei decizii pentru schimbarea cerută de Cuvântul lui Dumnezeu.  

Metoda mea de a-i conduce pe oameni la Hristos

Cât privește metoda mea de a-i conduce pe oameni în rugăciune, nu mă țin de una anume, ci procedez după cum mă călăuzește Duhul lui Dumnezeu. De multe ori îi invit pe cei ce doresc să se împace cu Hristos să iasă în față. Altă dată îi îndemn să repete rugăciunea de pocăință după cu mine. Un lucru știu sigur și îl spun totdeauna oamenilor că pocăința lor adevărată trebuie să fie confirmată prin botezul care a fost poruncit de Domnul Isus Hristos când a zis: 

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. (Marcu 16:15-16) 
 

Botezul – mărturia publică cerută de Domnul Isus

Cine crede cu adevărat în Hristos își va manifesta această credință printr-o deplină ascultare de El și se va grăbi să se boteze, cerând lucrul acesta.  Aceasta o vedem foarte des în Sfintele Scripturi. Când a predicat Apostolul Petru în ziua Cincizecimii (când s-a pogorât Duhul Sfânt pe pământ) nici nu a făcut la început un apel la pocăință către oamenii adunați. Totuși…

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voisă fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. (Fapte 2:37-41) 

 

Apostolul Petru le-a cerut să facă două lucruri ca să devină ucenici ai Domnului Isus Hristos și să fie mântuiți: 

  1. să se pocăiască
  2. să se boteze

Aceleași lucruri trebuie să le cerem și noi oamenilor și să le vorbim despre ele în fiecare predică de evanghelizare. 

Filip a îndemnat pe noii convertiți să se boteze

După ce în urma prigoanei începute în Ierusalim ucenicii s-au împrăștiat, Filip a mers în Samaria și a propovăduit acolo Evanghelia. Cei care primeau Vestea Bună își manifestau credința și hotărârea lor să devină ucenici ai lui Isus Hristos prin faptul că erau botezați, lucru despre care evident că Filip le-a predicat clar. 

Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei. (Fapte 8:12) 

 

Când Filip a fost trimis de Duhul Sfânt să-i predice famenului etiopean, evident că în timp ce i-a prezentat Evanghelia i-a spus și despre importanța botezului, căci…

Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. (Fapte 8:36-38)  

Experiența Apostolului Pavel

Când a predicat Apostolul Pavel în orașul Filipi pentru prima dată, Lidia, prima femeie creștină din Europa, a confirmat pocăința ei prin botez, lucru despre care evident că apostolul a comunicat bine în prima lui predică. 

În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm. (Fapte 16:13-15)

Tot în orașul Filipi, Apostolul Pavel împreună cu Sila au fost întemnițați din pricina că au predicat Evanghelia. Fiind în lanțuri, în timpul nopții ei au cântat cântări creștine (care transmiteau mesajul Evangheliei) pe care le-u ascultat atât temnicerul cât și ceilali întemnițați. 

Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.” Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila; i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. (Fapte 16:26-33) 

Iar dacă ascultătorii sunt deja botezați? 

Trebuie să-i îndemnăm să-și mărturisească păcatele în fața lui Dumnezeu și a aproapelui față de care au păcătuit. Căci Cuvântul lui Dumnezeu spune: 

Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1:8-10)  

Și mai este scris: 

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16) 

 

Să-i îndemnăm pe ascultătorii predicilor noastre să-l urmeze pe Dumnezeu cu toată inima și să împlinească Cuvântul pe care L-au ascultat. În toate cazurile de convertire la Hristos din Faptele Apostolilor am văzut că dovada intrării în Noul Legământ a fost botezul prin credință. Același mesaj trebuie să-l transmită fiecare predicator azi și să-l predice suficient de clar ca să fie înțeles de ascultători din fiecare predică de evanghelizare. Și când le vestim oamenilor Evanghelia în discuții particulare, trebuie să le spunem clar cum pot fi mântuiți și că odată ce au luat decizia să fie ucenicii lui Isus Hristos și au crezut în El trebuie să fie botezați. Așa să ne ajute Dumnezeu.