Ce să faci când te vezi superioară în ochii tăi şi nu mai crezi în Dumnezeu?

Întrebare (mai drept vorbind, întrebări, multe întrebări):

Înainte de a vă “bombarda” cu întrebările mele vreau să vă
felicit pentru site-ul Moldova Creștină dar mai ales pentru faptul că nu scrieţi nimic ofensator la adresa catolicilor (cum fac toate siturile ortodoxe) Acestea fiind spuse urmează “bombardamentul”. Înainte cu vreo patru luni credeam. Credeam! Mergeam în fiecare dimineaţă la biserică şi, în faţa Fecioarei Maria (apropo, de ce protestanţii, neo-protestanţii nu-i aduc cultul cuvenit Fecioarei Maria?) spuneam o decadă de Rozal. În fiecare dimineaţă şi după-masa când ieşeam de la liceu. Dar… Nu ştiu ce s-a întâmplat. Pur şi simplu nu am mai mers în biserică, deci nu mă mai rugam. Şi după un timp au apărut anumite îndoieli, întrebări. Învăţ la un liceu catolic şi am mers la preotul spiritual. Sărmanul preot! Nu numai că nu eram atentă la ce-mi spune dar mai şi comentam. Mă credeam mai superioară decât el. Mă credeam mai superioară decât oricine. Nu, nu mă credeam, mă cred. Şi nu numai că aveam o atitudine…obraznică faţă de el dar bârfeam preoţii şi seminariştii. Faţă de (băieţii) seminarişti am o atitudine foarte arogantă. Poate pentru faptul că mă consider superioară lor şi, deşi acum nu cred în Dumnezeu, mai “sfântă”. Pentru mine toată lumea este prost, incult, cel mai mare păcătos. Cu toată lumea (şi chiar cu toată lumea) mă comport urât. Foarte urât. Merg pe principiu “dacă nu eşti de acord cu mine eşti prost!” Aceasta a fost o “introducere”… Doar să vedeţi unde poate ajunge o “copilă a lui Dumnezeu”. La dracu ajunge! Pentru mine a fi creştin înseamnă a fi călcat în picioare şi a fi fals. Trebuie să fi bun cu toţi şi chiar dacă lumea te bârfeşte, se comportă urât cu tine etc. tu, ca un prost, tot nu încetezi a-ţi ajuta semenii. Că aşa spune Isus… Cică. Trebuie să fii umil. Şi la chestia asta cu umilinţa m-aţi pierdut… De ce umil? De ce să ai o atitudine modestă, simplă? Mai ales când tu nu eşti ca ceilalţi…inculţi şi proşti. Să spui că nu datorită inteligenţei tale, muncii tale ai ajuns departe, ci datorită lui Dumnezeu… Să te consideri inferior şi ultimului “ţăran” (n-am nimic cu ţăranii da să nu mai spun tot prost. “Dacă-i spui prietenului tău prost e ca şi cum la-i fi omorât” asta se învaţă la liceele greco; şi cum să fumezi, cum să nu vi cu uniformă la şcoală…) Iar la chestia asta cu a fi drăguţ cu toată lumea: dacă mie nu-mi place de X chiar trebuie să fiu drăguţă cu el? Dacă sunt drăguţă cu el, el va crede că îl plac. Deci nu va şti adevărul. Iar dacă află că nu-l placă dar sunt drăguţă cu el ma va crede… falsă. Ăsta-i creştinul? Prefăcut? Să ne comportăm cu toţi frumos. Chiar şi cu acei oameni care ne bârfesc şi dacă văd că ne comportăm frumos cu ei deşi ştim că ne bârfesc, ne cred… proşti, naivi. Şi de ce slujitorii Domnului sunt aşa de… păcătoși? Când îi văd pe seminarişti cum vorbesc, cum se comportă, cum fumează, cum vorbesc cu studentele îmi vine să plâng. Dar nu plâng! Mă uit la ei cu ce-a mai rea privire şi râd de ei. De ce e lumea aşa de rea? Bine că ne-a lăsat Dumnezeu cu libertate… Cum poate să fie aşa de rea lumea? Cică e acţiunea diavolului în lume. Bine, bine da acţiunea lui Dumnezeu? De ce nu se mai interesează lumea de Dumnezeu? Văd la colegii mei de clasă. Le poţi spune despre Dumnezeu toată ziua că tot nu pricep. Ei spun că cred doar de dragul de a spune. Nu cred! Cică omul aspiră către Dumnezeu… Da de unde! Nu aspiră! Ba din contră! O Liturghie avem pe săptămână şi ce credeţi că fac? Ba cu telefonul, ba cu colegul, ba visează. Dar nu-s atenţi. Deloc! Aspiră? Nu aspiră… Poate mătură… Pur şi simplu nu sunt interesaţi de Dumnezeu. De ce? Poate pentru că nu există… Dar dacă… Dacă. Şi mai e ceva: Dumnezeu l-a trimis pe fiul său (ştiu că se scrie cu literă mare…) pentru ca noi să ne mântuim. De ce? Dumnezeu ne putea mântuii şi fără Cristos. Putea să doar să bată din palme şi gata, eram mântuiţi. Dacă e aşa de deştept nu a ştiut că aproape nimeni n-o să ma creadă în el? Nu a ştiut când la făcut pe Lucifer că el va devenii Satana şi că va ademenii oamenii la el? Dacă eram în locul lui Dumnezeu nu-l cream! Nu-i cream nici pe oameni. Omul nu-i slujeşte lui Dumnezeu. Îl respinge total. Cu liberă voinţă… Auzi…  Când am crezut în Dumnezeu nu mi-a părut rău pentru păcate… Cum să nu-mi pară rău? Simplu! Deşi… Părintele spiritual mi-a dat ca “temă” să spun în fiecare zi psalmul 6 şi 7. La un moment dat mi-a părut rău, nu pentru păcatele mele ci pentru faptul că nu mă puteam împărtăşi. Era un început bun dar… Dar nu m-am mai rugat. Şi uite unde s-a ajuns. Păi…cam atât. Să-mi iertaţi greşelile de ortografie, exprimare (dacă sunt) dar e târziu (00:42) şi sunt nervoasă. P.S Nu vi se pare interesant că azi a fost citită Pilda fiului risipitor? Nu, nu am fost la Liturghie, dar mi-a spus… nu mai ştiu cine… Coincidenţele fac parte din viaţa noastră… Mda. Scriu cam interesant, aşa-i. Nu e o scrisoare “oficială”. Îmi scuzaţi “stilul” de a scrie.

Da, scrii interesant şi peste măsură de îndrăzneţ, mai ales la adresa lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Hristos. Totuşi, bine faci că mi-ai scris această scrisoare şi sper să faci bine şi să asculţi şi de sfaturile pe care ţi le voi da. Acum, să-ţi răspund rând pe rând la întrebările tale…

De ce protestanţii “nu-i aduc cultul cuvenit” Fecioarei Maria?

În privinţa aceasta îţi recomand să citeşti articolul “Ce spune Biblia despre Maica Domnului”.

De ce a avut loc această schimbare bruscă de atitudine a inimii?

Unul din motive deja singură l-ai spus şi anume, că nu ai mai mers la serviciile bisericii. Orice om trebuie să ştie că trăind în această lume se expune la felul de gândire al lumii şi devine afectat de acest fel de gândire şi doar atunci când mergem la serviciile divine ale bisericii, când ascultăm învăţătura din Cuvântul lui Dumnezeu, putem să avem o gândire după voia lui Dumnezeu şi să ne păstrăm credinţa vie şi în creştere. Al doilea motiv cred că este faptul că tu nici odată nu ai avut o relaţie personală cu Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus Hristos. Nu ai întrat nici odată în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos şi nu ai primit Duhul lui Dumnezeu. De aceea, toate virtuţile creştine par pentru tine un chin şi o umilinţă zadarnică. Trebuie să ştii că atunci când creştinii se poartă cu smerenie şi în deplină ascultare de Dumnezeu aceasta nu este slăbiciune, ci este tărie, mare tărie. Zi şi tu, când cineva te loveşte peste un obraz şi tu întorci pe celălalt (atunci când poţi şi tu să loveşti înapoi) aceasta este umilinţă? Nu, aceasta este putere, mare putere. Apoi, să-i faci bine celui ce îţi face rău după tine este umilinţă şi slăbiciune? Nicidecum. Şi creştinii nu le fac bine celor ce le pricinuiesc rău pentru că ar fi făţarnici sau mai ştiu cum, ci tocmai pentru că au credinţă în Dumnezeu şi pentru că Hristos trăieşte în ei (în creştini) şi ei reflectă caracterul şi purtarea lui Hristos. Tu nu cunoşti Sfintele Scripturi şi nu ai gândire duhovnicească. Trebuie în mod de urgenţă să începi a studia profund Sfintele Scripturi şi aşa vei ajunge să te cunoşti singură pe tine dar şi pe Dumnezeu şi harul Lui măreţ care a fost arătat în Hristos Isus.

Cum să procedezi cu seminariştii ipocriţi?

Este trist că şi colegii tăi nu au credinţă şi un mod de viaţă evlavios şi nici măcar seminariştii care sunt viitori preoţi. Nu pot să cred că chiar toţi sunt aşa, dar dacă cunoşti pe unii că se poartă aşa, atunci creştineşte este să mergi la ei şi să-i confrunţi, în particular, pe fiecare. Dacă te vor asculta, i-ai câştigat pe fiecare din ei, dar daca nu te vor asculta, va trebui să mai iei pe cineva cu tine, ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori şi dacă nici aşa nu te vor asculta, atunci să mergi la conducerea şcolii teologice şi să spui despre comportamentul acestor seminarişti care îşi permit şi să fumeze şi toate celelalte rele pe care zici că le fac. În felul acesta tu vei contribui la schimbarea atitudinii şi a seminariştilor, dar şi a conducătorilor lor.

De ce Dumnezeu a jertfit pe unicul Său Fiu?

Pentru că Dumnezeu este drept şi el, care a instituit legile dreptăţii să funcţioneze în acest univers, nu schimbă aceste legi. Şi, conform acestor legi, fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate, iar în toată lumea nu s-a găsit nimeni care să poată oferi sânge nevinovat, sânge sfânt, prin care să poată fi realizată ispăşirea pentru păcatele întregii omeniri. Doar Isus Hristos a putut oferi acest sânge şi El a devenit jertfa de ispăşire pentru păcatele tuturor oamenilor. Dacă vei începe să studiezi Sfintele Scripturi vei ajunge repede să înţelegi aceste lucruri în profunzime. Vreau să-ţi recomand să faci rost de cursul de studiu biblic inductiv “Legământul” de Kay Arthur prin care vei ajunge să primeşti răspunsuri din Biblie la multele tale întrebări.

Invit cititorii acestui articol să se expună pe marginea întrebărilor adresate de această tânără.