Cum păstorul trebuie să mustre?

Cu câteva zile în urmă am scris un articol în care am răspuns la întrebarea: “De ce unii oameni nu pot suferi mustrarea?” Astăzi, însă, vin să răspund la o altă întrebare adresată de către cititorii noștri și anume:

Cum trebuie un păstor să facă mustrarea?

 

Cum păstorul trebuie să mustre?Slujba de păstor nu este una ușoară. Aceasta implică multe responsabilități, greutăți, critici și obstacole. Această slujbă devine și mai grea când oamenii pe care îi păstorești ajung la nivelul când cred că le știu pe toate și nu mai suferă să fie mustrați și învățați nici chiar de păstorul lor… Totuși, aceasta nicidecum nu ne dă dreptul, nouă păstorilor, să ne abandonăm slujba pe care am primit-o nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Cu toată blândețea și cu toată învățătura

Când Timotei păstorea biserica din Efes, apostolul Pavel i-a dat următoarele porunci:

“Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvîntul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndețea și învățătura. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea dela adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist, și împlinește-ți bine slujba.” (2 Timotei 4:1-5)

Timotei, ca lider, avea datoria de a mustra pe alții cu toată blândețea și învățătura. Cuvântul “blândețe” din acest verset este grecescul “makrothumia”  și înseamnă “răbdare, îndelungă răbdare și suferință.” Așa trebuie făcută mustrarea, cu răbdare și atenție. Mustrarea trebuie să fie și potrivit cu toată învățătura. În contextul epistolei a doua către Timotei, învățătura se referă la dreptarul învățăturii sănătoase care este Scriptura.

Păstorul trebuie să mustre potrivit cu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci când face observare, mustrare, el trebuie să o facă cu toată învățătura. La urma urmei, puterea de îndreptare nu vine de la păstor, ci tot din Scriptură despre care Pavel i-a spus lui Timotei astfel:

“Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”(2Timotei 3:16-17)

Când mustrarea  se bazează pe învățătura Scripturii, persoana mustrată va înțelege și care este calea de îndreptare.

Păstorul trebuie să fie în stare să mustre

După ce a plecat de pe insula Creta și l-a lăsat acolo pe Tit ca să pună în slujbă pe prezbiteri, Pavel dă lista de calități pe care trebuie să le aibă un păstor. Una din aceste calități este “în stare să înfrunte”.

“Căci episcopul ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpățînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de cîștig mîrșav; ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfînt, înfrînat; să se țină de Cuvîntul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentruca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă, și să înfrunte pe protivnici. În adevăr, mai ales printre cei tăiați împrejur, sînt mulți nesupuși, flecari și amăgitori, cărora trebuie să li se astupe gura.” (Tit 1:7-11a)

Păstorul nu este chemat să mulțumească pe toți oamenii. Este foarte periculos să trăiești după un astfel de principiu. Din cauza aceasta, mulți păstori abandonează responsabilitatea lor de a mustra, ca să nu nemulțumească pe cineva… Biblia spune clar, prezbiterul trebuie să se țină de Cuvântul adevărului și numai atunci va fi în stare să mustre și să înfrunte pe potrivnici. Mustrarea, chiar dacă nu este un lucru plăcut nici pentru păstor și nici pentru cei ce o primesc, totuși Biblia zice că este calea vieții. Înțeleptul o va aprecia și te va iubi mai mult, pe când nebunul te va batjocori și mai mult. Dar, nu poți să te iei după reacția oamenilor, pentru că este foarte periculos. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie dreptarul. Păstorul care renunță la mustrare, de fapt, abandonează chemarea primită de la Dumnezeu și nesocotește Scriptura care îi poruncește să mustre.

Mustrare nu înseamnă lipsă de respect

Trebuie să recunoaștem că sunt păstori care se poarta ca și despoți… “Turma” peste care Dumnezeu ne-a dat harul să fim păstori nu sunt oamenii ce ne-au căzut la împărțeală. Apostolul Petru a dat următoarea poruncă păstorilor:

“Sfătuiesc pe presbiterii dintre voi, eu, care sînt un presbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos, și părtaș al slavei care va fi descoperită: Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este supt paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un cîștig mîrșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați stăpîni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcîndu-vă pilde turmei. Și cînd Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.” (1Petru 5:1-4)

Cum a păstorit Petru turma lui Dumnezeu care era sub paza lui? A mustrat el pe cei din biserică? Da. La Faptele Apostolilor capitolul 5 găsim cazul cînd Petru a mustrat pe Anania și Safira. El nu a tolerat păcatul, ci a luat atitudine. Când liderul a luat atitudine, Dumnezeu a intervenit și pentru ca să stârpească răul și păcatul din biserica, cei doi au căzut morți.

A mustra nu înseamnă a-ți pierde respectul față de acea persoană. Păstorul trebuie să fie sensibil la diferite categorii de oameni și cu înțelepciune să abordeze pe fiecare din ei. Pavel i-a spus lui Timotei cum să mustre pe fiecare categorie de oameni din biserică. Și anume:

“Nu mustra cu asprime pe un bătrîn, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați; pe femeile bătrîne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția. Cinstește pe văduvele cari sînt cu adevărat văduve.”(1Timotei 5:1-3)

Cu privire la oamenii care aveau o purtare și învățătură nesănătoasă, Pavel îi spune lui Tit:

“…De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință,”(Tit 1:13)

Și la capitolul 2 zice :

 

“Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască.” (Tit 2:15)

Cu alte cuvinte, pentru fiecare categorie există un fel anume de a mustra. Clar este faptul că păstorul când vede o purtare greșită, când vede pericol în biserică, este chemat să mustre cu toată învățătura și autoritatea pe care i-a dat-o Dumnezeu, dar să o facă cu blândețe și dragoste.

La încheiere, vreau să mă adresez nu numai păstorilor, dar și enoriașilor. Vreau să vă rog să vă purtați așa cum învață Cuvântul lui Dumnezeu care spune:

“Ascultați de mai marii voștri, și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii cari au să dea socoteală de ele; pentruca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, căci așa ceva nu v-ar fi de niciun folos.”(Evrei 13:17)

Indiferent de purtarea și atitudinea ta, păstorul, dacă-și înțelege chemarea, va continua slujba sa.  Dar oare îți face mare plăcere să știi că păstorul tău suspină din cauza ta? Fii înțelept și nu uita că ce seamănă omul aceea va și secera.

Articole recomandate: