De ce unii oameni nu suferă să fie mustrați?

Întrebare: 

De ce unii oameni nu suferă să fie mustrați și corectați? Am fost în misiune cu o echipă și acolo am fost martor la multe cazuri când păstorul dădea instrucțiuni, când era nevoie mustra, dar membrii de echipă nu doreau să primească, ci îl criticau foarte dur. 

Aveți dreptate, trăim vremuri cînd oamenii nu mai suferă să fie mustrați… Este foarte trist, dar pe cât de trist, pe atât de adevărat. Observam și mai înainte această problemă, dar se pare că de la an la an acest fenomen se agravează tot mai mult. Oameni care se numesc creștini nu mai suferă să fie învățați, mustrați, corectați. M-am gândit mai mult timp, de ce oare este așa? Mai jos vreau să împărtășesc câteva concluzii.

Mândria te împiedică să te vezi așa cum ești

Pentru omul mândru să accepte mustrarea sau observațiile este o înjosire, pe când pentru omul înțelept este calea vieții (Prov. 6:23). Biblia zice așa:

“…spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință, pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3)

Când cineva are o părere despre sine, mai înaltă decât se cuvine, el nu mai poate accepta mustrarea. “Cum tu să-mi faci mie observație? Eu știu ce fac și nu ai tu ce să mă înveți…”

Persoana ce are o atitudine smerită despre sine, nu are are nicio problemă să primească mustrarea, pe când pentru cel mândru este o înjosire. Cât de trist este să nu te vezi așa cum ești în realitate.

Meditând asupra acestui subiect, mi-am adus aminte de exemplul împăratului Ozia. El devenise împărat în Iuda când avea doar 16 ani. La început când era slab, a fost ascultător de Dumnezeu și Biblia zice că atât timp cât a căutat pe Domnul, Domnul l-a făcut să propășească. “Dar cînd a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la peire.”(2Cronici 26:16). El a hotărât să intre în Templul Domnului și să aducă tămâie. Nu era permis împăratului să facă acest lucru. Slujba aceasta aparținea preoților din seminția lui Aaron. Totuși, el a avut o părere mai înaltă despre sine decât se cuvine și a păcătuit. În timp ce aducea tămâie în Casa Domnului, preotul Azaria împreună cu alți 80 de preoți au intrat după el și l-au mustrat. Dacă Ozia era înțelept, ar fi acceptat mustrarea și poate că tot acest incident se termina altfel. Totuși, el în loc să primească mustrarea, s-a mâniat foarte tare. Poate se gândea: “Cine este acest preot Azaria și cine sunt ceilalți preoți ca să-mi spună mie ce să fac și ce nu?”

“Și cum s-a mîniat pe preoți, i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților, în Casa Domnului, lîngă altarul tămîierii. Marele preot Azaria și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el, și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, și el însuș s’a grăbit să iasă, pentrucă Domnul îl lovise.”(2 Cronici 26:19-20)

Ozia, nici măcar după ce a fost lovit cu lepră, nu și-a venit în fire. Biblia zice că a fost lepros până în ziua morții sale. (2Cronici 26:21)

Dragul meu, vreau să te întreb și pe tine: cum primești tu mustrarea? Te vezi că ești drept și toți din jur greșiți? Păstorul tău, conducătorii tăi, mentorii, părinții, toți sunt greșiți, dar numai tu ești corect? Când o să-ți vii în fire? Aștepți ca Dumnezeu să te smerească? Dacă Dumnezeu, în îndurarea Lui, nu te-a lovit încă cu lepră, crezi că poți continua în prostia ta? Nu-L pune la încercare pe Dumnezeu, căci s-ar putea să nu-ți placă rezultatul… O atitudine de mândrie care nu acceptă mustrarea este foarte periculoasă.

Felul cum răspunzi la mustrare arată cine ești: batjocoritor sau înțelept

Biblia spune așa:

Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreț, și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înțelept, și el te va iubi! (Proverbe 9:7-8)

Înainte ca să citești mai departe, te rog întoarce-te înapoi și mai citește o dată acest verset de mai sus. Felul în care tu accepți sau nu accepți mustrarea, aceasta descrie cel mai bine inima ta. S-ar putea să nu fii de acord, dar nu uita că mândria îl împiedică pe om să se vadă așa cum este.

Omul batjocoritor nu primește mustrarea. Din moment ce îi faci observare, el te disprețuiește. Ba mai mult, acest verset spune că dacă încerci să-l îndrepți pe un om rău, te alegi cu ocară și ură din partea lui. Cât de josnic, dar și grav este lucrul acesta. Mă doare când mă gândesc la aceste lucruri, pentru că am avut și eu parte de batjocură și ură din pricina că am îndrăznit să mustru, din dorință sinceră de a ajuta și corecta. Durerea nu este atât de mare când oameni pe care îi mustri sunt necredincioși. Ei nu au cum să reacționeze altfel. Totuși, cînd este vorba despre cei ce se numesc creștini, dar ei nu pot primi mustarea, nu doresc să se mai supună, ci te batjocoresc și te urăsc, aceasta este foarte alarmant. O astfel de reacție descrie, de fapt, starea inimii omului aceluia.

Cât de frumos spune despre cel înțelept când zice: “mustră pe cel înțelept, și el te va iubi!”

Dacă ești înțelept, atunci vei înțelege că mustarea îți face bine, ea este calea vieții și ai nevoie ca cineva care te vede dintr-o parte să te ajute să-ți vezi greșeala. Înțeleptul când este mustrat, el iubește mai mult, batjocoritorul începe a urî mai mult. De fapt, aceasta arată ceea ce a spus Domnul Isus:

“Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.”(Matei 12:35)

Ce scoți tu din visteria inimii tale?

Să nu cedăm la mustrare

Când vezi cum oamenii reacționează atunci când sunt mustrați, unii păstori, lideri, cedează și nu mai îndrăznesc să mustre pe cel ce greșește. Totuși, aceasta nu este calea lui Dumnezeu.

Pavel a poruncit lui Timotei și i-a zis așa:

“Propovăduiește Cuvîntul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndețea și învățătura.”(2Timotei 4:2)

După ce a plecat din Creta și a lăsat pe Tit acolo, Pavel i-a scris o scrisoare. După ce descrie cum sunt cretanii, Pavel îi dă următoarea poruncă lui Tit:

“Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință,”(Tit 1:13)

Mustrarea ajută pe om ca să fie sănătos în credință. Ea este foarte benefică, chiar dacă unii nu o o acceptă.

Tot lui Tit Pavel i-a poruncit următoarele:

“Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască.”(Tit 2:15)

Mustrarea este o manifestare a dragostei, chiar dacă cel batjocoritor nu o înțelege. Biblia afirmă:

“…Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!”(Proverber3:12)

Dacă iubești cu adevărat pe oameni, nu vei închide ochii la purtarea lor necuviincioasă, ci vei mustra. Nu pentru a face rău, ci tocmai pentru că îi iubești și dorești să le faci bine.

Dragul meu, indiferent în care categorie faci parte, cel care primește sau nu mustrarea, vreau să închei cu acest verset asupra căruia te rog să meditezi:

Cine iubește certarea(disciplinarea), iubește știința; dar cine urăște mustrarea, este prost.(Proverbe 12:1)

Atitudinea ta față de mustrare te reprezintă. Pleacă urechea la mustrare și roagă pe Domnul să te ajută să fii înțelept și nu prost.