Anulează Dumnezeu consecințele păcatelor în Noul Legământ ?

0
619

Întrebare:

Este un lucru care mă frământă… Spunea cineva că, deși Dumnezeu ne iartă de păcate, am putea încă să ne așteptăm la unele consecințe ale acelor păcate. Cum a pățit David după păcatul cu Bat-Șeba, Dumnezeu îl iartă, dar nu Își retrage pedeapsa. Se poate aplica același principiu în cadrul Noului Legământ? Adică să-mi cer iertare Domnului pentru un trecut care mă urmarește și să mă simt eliberat doar în ce privește veșnicia, dar să mă pot aștepta să mi se întâmple ceva rău oricând? Ca un blestem care mă urmărește și parcă mi-aș dori să mă lovească o dată măcar să știu ca a trecut decât să stau ca pe ghimpi așteptând…
E posibil ca Dumnezeu să fi rostit o pedeapsă înainte ca cineva să-și ceară iertare, pedeapsă care își așteaptă împlinirea undeva după ce acea persoană și-a cerut iertare? Îmi amintesc vag niște versete chiar din Vechiul Testament care contrazic aceasta, dar dacă e așa, atunci ce s-a întâmplat cu David? Întrebarea mea se leagă și de ce am citit în 1 Corinteni 11:32 că Dumnezeu Își pedepsește copiii acum ca să nu îi osândească odată cu lumea pe care o tot rabdă acum, dar o va pedepsi în Ziua Domnului. E o pedeapsă în vederea pocăinței noastre sau o pedeapsă care vine după pocaință și are în vedere sfințirea noastră, arătându-ne că este grav ceea ce am făcut? Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsul dvs!

Păcatul este păcat, indiferent de timp, loc sau legământ și Dumnezeu rămâne același, ieri, azi și în vecii vecilor(Evrei 13:8). 

consecințele păcatelor în noul legământ

Omul alege cum să păcătuiască, Dumnezeu hotărăște cum să-l pedepsească

După ce Adam și Eva au ales să păcătuiască, omul și toți urmașii săi s-au născut păcătoși. Prin păcat a venit și moartea, pentru că Dumnezeu a spus că în ziua în care vei păcătui negreșit vei muri. Moartea duhovnicească a venit chiar în clipa aceea și după ea nu a întârziat nici moartea fizică. Dacă omul nu ar fi păcătuit, el ar fi putut aici pe pământ să trăiască veșnic, totuși din cauza păcatului viața omului este limitată. 

Atunci când stai în fața păcatului, este alegerea ta să păcătuiești sau nu. Totuși, ceea ce vine după această alegere nu mai stă în puterea ta. Din momentul ce noi păcătuim, pedeapsa Dumnezeu o hotărăște și nu omul. Consecințele păcatului nu depind de noi, ci de Dumnezeu. A fost alegerea lui David să păcătuiască cu Bat-Șeba? Da. Chiar dacă știa ce spune Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la aceasta, chiar dacă a auzit că este soția lui Urie Hetitul, chiar dacă îl știa chiar și pe tatăl ei, Eliam, oameni cunoscuți bine de David, totuși el a ales benevol să păcătuiască.(2Samuel 11). După ce a păcătuit, în loc să se pocăiască, a ales să-și ascundă păcatul, ceea ce a dus în cele din urmă la omorârea lui Urie și a multora din Israel. În cele din urmă, lui David i-a reușit să-și ascundă păcatul față de oameni, dar nu și față de Dumnezeu. El, care este Judecătorul cel drept, este omniprezent și le vede pe toate, de aceea zice Scriptura: “Fapta lui David n-a plăcut Domnului”(2 Samuel 11:27). În toate aceste circumstanțe a fost alegerea lui David să păcătuiască. Ceea ce urmează în capitolul 12 din 2 Samuel, deja nu mai este în puterea lui, pentru că atunci când el chiar s-a pocăit de faptele lui, Dumnezeu i-a spus:

“Domnul îţi iartă păcatul…, nu vei muri. Dar, pentrucă ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să- L hulească, săvîrşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut, va muri” (2 Samuel 12:13-14) 

Și aceasta a fost doar o parte din consecințele păcatului lui… Și-a ales David consecințele? Nu, Domnul le-a hotărât. David, în momentul când a ales să păcătuiască, nici prin cap nu i-a trecut că va plăti atât de scump. Și totuși consecințele nu au întârziat. Cursul de studiu biblic “Cum să faci alegeri pe care să nu le regreți?” explică foarte bine alegerile făcute de David și consecințele lor. Studiind acest curs, înțelegi mult mai bine, cât de mult l-a costat pe David păcatul său și care este soluția atunci când deja ai păcătuit.

Pentru o mai bună înțelegere a vieții lui David, procurați din librăria creștină cursul de studiu Inductiv “2 Samuel și 1 Cronici – David, un om după inima lui Dumnezeu”. 

Toate aceste adevăruri cu privire la David și la alți oameni ai lui Dumnezeu care au ales de bunăvoie să păcătuiască, nu se referă doar la Vechiul Legământ, este o realitate a Noului Legământ. Așa cum am spus și mai înainte, în Dumnezeu nu este schimbare și nici umbră de mutare(Iacov 1:17) și felul cum a privit în trecut la păcat, exact așa, cu aceeași seriozitate privește și astăzi. Nimeni să nu creadă că se poate juca cu păcatul și nu va avea un preț de plătit pentru aceasta… Totuși…

Trebuie creștinul să trăiască  cu frica că va fi lovit de Dumnezeu după ce s-a pocăit? 

Vreau să fiți foarte atenți. Viața fiecărui om poate fi împărțită în două capitole: până la Hristos și după Hristos. Păcatele dinainte de Hristos, Dumnezeu a promis să le arunce în marea uitării și să nu-și mai aducă aminte de ele niciodată. Când a promis Noul Legământ, Dumnezeu a spus poporului Israel așa: 

33 “… iată legămîntul, pe care- l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 34 Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd:”Cunoaşte pe Domnul! Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu- Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”(Ieremia 31:33-34) 

 

Dumnezeu ne asigură că atunci când venim la El să încheiem Noul Legământ, bazat pe jertfa Domnului Isus, El ne iartă nelegiuirea și nu-Și mai aduce aminte de păcatele noastre din trecut. Aceasta este cea mai mare eliberare de care un om poate avea parte în viața aceasta, când povara păcatului nu te mai apasă, ci ai fost eliberat. Intrând în Noul Legământ, omul nu mai stă cu frică că Dumnezeu acuș, acuș îl va lovi. Trebuie să înțelegi că în acest Legământ El dorește să devină Dumnezeul tău și Tatăl tău. El ne dă un duh nu de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință (2 Timotei1:7). În orice moment poți veni în prezența Lui și să spui: “Ava, adică Tată”.

15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm:„Ava! adică:Tată! “ 16 Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu(Romani 8:15-16)

Dacă nu ai citit bine versetul de mai sus, îți recomand să te întorci și să-l mai citești o dată. În Noul Legământ, noi nu am primit un duh de robie ca să mai avem frică. Dumnezeu ne-a înfiat și ne-a dat dreptul să-L numim Tată. Ca un Tată iubitor, El îți vrea binele și are gânduri nu de nenorocire, ci de pace și dorește să ne dea un viitor și o nădejde (Ieremia 29:11). 

Trebuie să spun un lucru foarte important. Dumnezeu iartă deplin toate păcatele tale, dar cicatricele pot rămânea. De multe ori, în mila Lui, Dumnezeu hotărăște să nu ne dea ceea ce noi merităm, moartea și multe alte consecințe nedorite, dar El decide și nu noi. De aceea atunci când David se roagă în Psalmul 50, El apelează la mila lui Dumnezeu, pentru că milă înseamnă să nu primesc ceea ce merit, adică moartea și pedeapsa.

Dar cum rămâne cu păcatele de după pocăință ? 

Până la Hristos, păcatul în viața creștinului este o normalitate, după este un accident. Creștinul născut din Dumnezeu nu mai poate păcătui cu voia, dar dacă chiar și se întâmplă acest lucru, el nu poate rămâne în această stare. Dacă cineva care se numește creștin, trăiește o viață în păcat și acesta este un lucru normal în viața lui, este un mare semn de întrebare cu privire la pocăința lui. Cartea Romani ne învață că un om ce a înțeles harul lui Dumnezeu, nu păcătuiește pentru ca să se înmulțească harul, ci cel neprihănit trăiește prin credință. 

Creștinii adevărați nu vor sta în fața Scaunului de Judecată, mare și alb(Apocalipsa 18), dar noi toți vom sta în fața Scaunului de Domnie al lui Hristos. Acolo, la Scaunul Lui de Judecată, vei da socoteală pentru orice faptă făcută, după Hristos. Cineva va primi cununa, cineva va pierde răsplata. Chiar dacă Hristos îl iartă deplin, vine ziua când creștinul va trebui să dea socoteală de păcatele făcute după pocăință. Studiați cursul 2Corinteni și veți afla mai multe în această privință. 

Am și o veste bună

Aș vrea, însă, să privim pe scurt la un caz din Vechiul și unul din Noul Testament cu privire la consecințele păcatelor.
Primul caz este exemplul proorocului Iona. Era prooroc, om ce cunoștea pe Dumnezeu și Cuvântul Său. Dumnezeu i-a vorbit clar și l-a trimis la Ninive. Iona, conștient, a ales să fugă de Fața Domnului. Care au fost consecințele? Dumnezeu i-a adus în viața lui o furtună puternică care era gata să distrugă corabia unde se afla. În neascultarea lui, Iona și-a pierdut viața de rugăciune, dragostea față de cei pierduți și, cel mai periculos, chiar și dragostea față de sine, căzând într-o depresie adâncă. Acestea sunt consecințe ale păcatului, dar atunci când Iona, fiind în burta peștelui, a strigat către Dumnezeu și a înțeles păcatul său, s-a pocăit. Dumnezeu a oprit pedeapsa și Iona a fost aruncat pe uscat. Consecințele păcatului lui au ținut până în momentul întoarcerii lui la Dumnezeu. Când a înțeles și s-a pocăit, Dumnezeu a încetat să-l mai pedepsească. 

În Noul Testament, găsim cazul curvarului din Corint(1 Corinteni 5), om ce trăia în curvie cu mama sa vitregă. Păcatul lui a făcut mult rău bisericii, pentru că l-a afectat pe el și acel “puțin aluat” avea pericolul să dospească toată plămădeala, adică să infecteze întreaga biserică. Corinteanul acesta a fost pedepsit de biserică și dat pe mâna Satanei. Aceasta este începutul consecințelor în viața creștinului, dar el nu a rămas în starea aceasta. Când a început să culeagă  consecințele, el s-a pocăit și, la 2 Corinteni, Pavel scrie bisericii din Corint și le zice: 

6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i- a fost dată de cei mai mulţi; 7 aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mîngăiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire. 8 De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el (2Corinteni 2:6-8)

Pedeapsa care a primit-o, consecințele pe care a început să le culeagă, au adus mâhnire și întristare în viața sa, dar Pavel cere ca ele să înceteze.

Dragul meu, Dumnezeu este un Dumnezeu al nădejdii, un Dumnezeu care a promis că El nu are gânduri de nenorocire cu privire la noi, ci vrea să ne dea un viitor și o nădejde (Ieremia 29:11). Ca un Tată iubitor, ne pedepsește atunci când păcătuim, dar o face din dragoste, anume pentru că ne iubește și nu vrea să fim pedepsiți o dată cu lumea. Pedeapsa lui Dumnezeu este trimisă anume cu scopul de a ne opri din păcat și de a ne face să ne întoarcem din toată inima la El. 

Ce se întâmplă cu cel ce permanent păcătuiește și permanent se pocăiește? Există consecințe pentru el? 

De fapt, aceasta nu este o pocăință adevărată. Pocăința adevărată nu este doar o rugăciune de “iartă-mă Doamne”, ci este o înțelegere deplină a gravității păcatului tău, o adâncă zdrobire că ai păcătuit împotriva lui Dumnezeu și o hotărâre fermă de a te întoarce de la căile tale păcătoase spre Dumnezeu. Dacă aceasta nu se întâmplă, dacă omul doar formal își cere iertare de la Dumnezeu, dar el nu-și plânge cu adevărat păcatul, el nu se întoarce de la acest păcat, atunci aceasta nu este pocăință, ci înșelare și Biblia ne avertizează cu privire la aceasta când zice: 

Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu(1Corinteni 6:9-10)

Cea mai mare consecință a păcatului tău este interdicția de a intra în Împărăția Cerurilor. Să nu se înșele nimeni, crezând că e posibil să te joci cu păcatul și totuși vei intra în Împărăția Cerurilor. Nimic necurat nu va intra acolo. Dacă tu trăiești în păcat sau știi că acțiunile tale sunt păcat, dar premeditat mergi la aceasta, nu te aștepta la binecuvântări în viața ta, ci la consecințe pe care Dumnezeu nu va întârzia să le trimită. Soluția împotriva consecințelor este o pocăință sinceră înaintea lui Dumnezeu. Pentru a înțelege mai bine cum să-ți plângi păcatul, vreau să-ți fac o invitație specială. Din data de 4-6 septembrie, biserica „Buna Vestire” va organiza un seminar unde vom studia cursul “Întoarce-ți inima spre Dumnezeu”. Anume în acest curs vei înțelege foarte bine cum poți să te întorci cu toată inima spre Dumnezeu și astfel să scapi de pedeapsa veșnică. 

În concluzie, trebuie să știm că Dumnezeu nu Se schimbă. Indiferent că aceasta a fost în timpul legământului Avraamic sau Vechiul Legământ(legământul dat prin Moise), sau Noul Legământ, Dumnezeu privește la păcat ca atare. El nu-Și schimbă standardele, însă face tot posibilul ca noi să ajungem la înălțimea chemării Sale. El urăște când noi, de bunăvoie, alegem să păcătuim și să ne depărtam de la El. O viață trăită în păcat este o viață plină de consecințe și răni nedorite, însă orice pedeapsă, orice consecință, El o trimite cu scopul de a ne întoarce la El. Dacă omul se numește creștin, care a încheiat Noul Legământ cu Dumnezeu, dar se joacă cu păcatul, atunci să se aștepte la ceea ce a spus Pavel: 

Din pricina aceasta sînt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm (1Corinteni 11:30)

Este o progresie în aceste consecințe. Prima dată Dumnezeu, ca un Tată iubitor, îți trimite neputință. Și neputința se poate manifesta în diferite moduri. Al doilea, dacă nu te oprești, El îți trimite boală, ceva mult mai grav decât neputința. Și dacă nici acum nu te oprești, este nevoit să-ți trimită și moartea fizică. Consecințele Lui ar putea înceta la fiecare din acești pași, dar El așteaptă de la noi o întoarcere din toată inima. 

Dacă ești copilul lui Dumnezeu, nu trebuie să trăiești cu frica în sân. Dacă ai făcut un păcat și continui să-l faci, teme-te de Domnul și pocăiește-te. Mărturisește-ți păcatului și El este credincios și drept să te ierte (1 Ioan1:9) Încredințează-ți soarta în mâna Lui și lasă-L pe El să decidă viitorul tău. Dacă cu adevărat te-ai întors la El, atunci crede că indiferent de gravitatea păcatului tău, El caută să-ți facă bine și nici într-un caz nu dorește să-ți dărâme viața, ci vrea să-ți dea acel viitor și nădejde după care tânjești. Dacă nu te pocăiești, atunci așteaptă-te la consecințe grave care nu vor întârzia să vină în viața ta.

Dumnezeu să ne ajute să înțelegem gravitatea păcatului și consecințele lui.