A compromis Pavel Evanghelia pe care o propovăduia?

Întrebare:

Citim în Fapte 21:26 că apostolul Pavel s-a curățit și a intrat în Templu ca să vestească sfârșitul zilelor curățirii și a adus jertfe. Oare nu a compromis apostolul Pavel Evanghelia pe care o propovăduia și de ce a fost nevoie să facă lucrul acesta?

Pentru a înțelege scopul pentru care apostolul Pavel a intrat în Templu și a adus jertfe pentru el și pentru cei patru frați este important să înțelegem contextul, care guvernează în interpretare. Citim în Fapte 21:17 că Pavel a ajuns la Ierusalim unde a întâlnit pe Iacov și prezbiterii bisericii cărora le istorisește cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui, motiv pentru care frații Îl proslăvesc pe Dumnezeu. Există, însă, o îngrijorare.

“Vezi, frate, cîte mii de Iudei au crezut, și toți sînt plini de rîvnă pentru Lege. Dar ei au auzit despre tine că înveți pe toți Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur, și să nu trăiască potrivit cu oviceiurile.” (Fapte 21:20-21)

Nerespectarea Legii lui Moise era pedepsită cu moartea – “Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!” (Fapte 22:22). Nerespectarea Legii lui Moise a fost învinuirea principală pentru care evreii au căutat să-l omoare pe apostolul Pavel (Fapte 21:27-30).

“Bărbați Israeliți, dați ajutor! Iată omul, care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia; ba, încă a vîrît și pe niște Greci în Templu, și a spurcat acest locaș sfînt.” (Fapte 21:28)

Pentru a arăta respect față de Legea lui Moise Iacov și prezbiterii bisericii au sfătuit pe apostolul Pavel să facă următorul lucru.

“Ce este de făcut? Negreșit, mulțimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. Deci, fă ce-ți vom spune noi. Avem aici patru bărbați, care au făcut o juruință. Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei, și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă capul. Și astfel vor cunoaște toți că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rînduială, și păzești Legea.” (Fapte 21:22-24)

Biserica îi cere lui Pavel să plătească pentru alți patru bărbați care făcuseră juruință, să se curățească împreună cu ei, ca toți să cunoască că Pavel respectă legea, mai ales că cel ce plătea pentru alții era considerat o persoană religioasă, demonstrînd identificarea cu poporul evreu. Pavel nu se opune cerinței fraților care nu contrazice deciziei consiliului din Ierusalim (Fapte 15:13-21) și nici învățăturii lui că evreii și neamurile nu pot fi salvate prin Lege.

“Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curățit, și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrșitul zilelor curățirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.” (Fapte 21:26)

Pavel a fost deja descris în capitole precedente ca făcând un jurământ.

“Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, și-a luat ziua bună de la frați, și a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila și Acuila, după ce și-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruință.” (Fapte 18:18)

Juruința menționată în ambele texte se referă la jurământul Nazireului, menționat în cartea Numeri.

“Dacă moare cineva de moarte năpraznică lîngă el, și capul lui închinat se face astfel necurat, să-și radă capul în ziua curățirii, și anume să și-l radă a șaptea zi. În ziua a opta, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la ușa cortului întîlnirii. Preotul să jertfească pe unul ca jertfă de ispășire, iar pe celalt ca ardere de tot, și să facă pentru el ispășirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul să-și sfințească apoi capul chiar în ziua aceea. Să închine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte, și să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină, zilele dinainte nu vor fi socotite, pentrucă nazireatul lui a fost pîngărit. Iată legea nazireului. În ziua cînd se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la ușa cortului întîlnirii. Ca dar, să aducă Domnului: un miel de un an fără cusur, pentru arderea de tot, o oaie de un an și fără cusur pentru jertfa de ispășire, și un berbece fără cusur, pentru jertfa de mulțămire, un coș cu azimi, turte făcute din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, și plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mîncare și jertfa de băutură obicinuite. Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului și să aducă jertfa lui de ispășire și arderea de tot, să pregătească berbecele ca jertfă de mulțămire Domnului, împreună cu coșul cu azimi, și să pregătească și darul lui de mîncare și jertfa lui de băutură. Nazireul să-și radă, la ușa cortului întîlnirii, capul închinat Domnului, să ia părul capului său închinat Domnului, și să-l pună pe focul care este subt jertfa de mulțămire. Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecelui, o turtă nedospită din coș, și o plăcintă nedospită, și să le pună în mînile Nazireului, după ce acesta și-a ras capul închinat Domnului. Preotul să le legene într-o parte și într-alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfînt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat și spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin. Aceasta este legea pentru cel ce a făcut juruința de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afară de ce-i vor îngădui mijloacele lui. Să împlinească tot ce este poruncit pentru juruința pe care a făcut-o, după legea nazireatului.” (Numeri 6:9-21)

Curățirea lui Pavel trebuie privită în contextul respectării jurământului de Nazireu care era ținut cel puțin treizeci de zile.

Ceea ce face apostolul Pavel este în perfectă armonie cu principiul biblic expus în 1 Corinteni 9:20-22:

“Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să cîștig pe Iudei, cu ceice sînt supt Lege, m-am făcut ca și cînd aș fi fost supt Lege (măcar că nu sînt supt Lege), ca să cîștig pe ceice sînt supt Lege, cu ceice sînt fără Lege, m-am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (măcar că nu sînt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sînt supt legea lui Hristos), ca să cîștig pe cei fără lege. Am fost slab cu cei slabi, ca să cîștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.”

În concluzie, putem spune că acest caz a fost o chestiune ce ținea de obiceiul evreiesc și nu de mântuire sau sfințenie. Pavel acționează potrivit cu sensibilitatea culturală și contextul evreiesc fără a compromite Evanghelia. Plus, în contextul multor acuzări împotriva lui Pavel din partea iudaizatorilor și a multor apostoli falși care răsturnau credința multora, Pavel ascultă de sfatul înțelept al lui Iacov și astfel, direct și indirect, distruge multe din aceste acuzații. Nu putem considera acest caz ca un compromis sau eșec al apostolului Pavel. Pavel este dispus să facă acest lucru pentru a păstra unitatea și oportunitatea de a împărtăși Evanghelia. De multe ori în slujire putem fi rugați să ne angajăm în practici culturale, nu pentru că trebuie neapărat respectate, ci pentru ca să nu împiedicăm posibilitatea de a împărtăși Evanghelia.

Vă recomand să studiați cursul Învățătură peste Învățătură – Faptele Apostolilor.

Articole recomandate: