Русский
Español
English
Sunt patru texte în Biblie în care este folosită expresia „toiag de fier”. Din toate aceste texte se înţelege că neamurile vor fi cârmuite cu un toiag de fier. Trei texte ne arată că Domnul Isus va cârmui neamurile cu un toiag de fier, iar unul ne arată că Domnul Isus va da acest privilegiu celor ce vor păzi până la sfârşit lucrările Lui. Aceasta se va întâmpla în perioada împărăţiei de o mie de ani. Acum după ce am făcut această întroducere, să analizăm aceste texte. Pentru început să urmărim cine va cârmui neamurile cu un toiag de fier, apoi când vor fi cârmuite.
Cine va cârmui neamurile cu un toiag de fier?
1. Domnul Isus
Pentru prima dată această expresie o găsim scrisă în Psalmul 2. Acest Psalm a fost scris de împăratul David şi este o prorocie despre Domnul Isus. Pentru o înţelegere mai bună voi prezenta aici tot psalmul:
Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşerte? Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” – Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând: „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” „Eu voi vesti hotărârea Lui,” -zice Unsul- „Domnul Mi-a zis: “Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!
Alt text, care ne arată că Domnul Isus este cel care va cârmui neamurile cu un toiag de fier, este Apocalipsa 12:5. Femeia însărcinată şi învăluită în soare, cu o cunună de douăsprezece stele fiind poporul Israel, care a dat naştere Mântuitorului şi care în perioada necazului cel mare, va fi hrănit de Dumnezeu în pustie timp de 1260 de zile.
Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. (Apocalipsa 12:5)
…şi al treilea text:
… Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cârmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. (Apocalipsa 19:13-16)
2. Cel ce va birui şi cel ce va păzi până la sfârşit lucrările Domnului Isus
În mesajul către biserica din Tiatira, avem următoarea promisiune pentru biruitori (mesajul este pentru toate bisericile: toate mesajele se sfârşesc cu avertizarea „cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”):
Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fer, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul. (Apocalipsa 2:26-29)
Când neamurile vor fi cârmuite cu un toiag de fier?
La Apocalipsa 19:15 este scris că Domnul Isus va cârmui cu un toiag de fier neamurile, care s-au adunat la luptă împotriva Lui (Apocalipsa 19:19) la a doua Sa venire pe pământ.
Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.” oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cârmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris Numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor. (Apocalipsa 19:11-21)
Cronologic aceasta va avea loc după:
- distrugerea cetăţii „Babilon” (Apocalipsa 18, 19:1-4),
- nunta Mielului (Apocalipsa 19: 7-9),
- nimicirea Fiarei şi a Prorocului mincinos (Apocalipsa 19:20),
- diavolul legat pentru o mie de ani (Apocalipsa 20:1-3),
- întâia înviere (apocalipsa 20:4-6).
Potrivit cu versetele 4 şi 6 din Apocalipsa 20 în perioada împărăţiei de 1000 de ani împreună cu Hristos vor împărăţi şi acei care în perioada domniei fiarei nu au acceptat semnul fiarei şi nici nu s-au închinat fiarei şi icoanei ei. Ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi a lui Hristos, şi vor împărăţi împreună cu El o mie de ani. La sfârşitul împărăţiei de o mie de ani diavolul va fi dezlegat, va înşela neamurile şi le va strânge împotriva sfinţilor, care vor fi la Ierusalim (Apocalipsa 19:7-9). Dar din cer se va pogorâ un foc care-i va mistui, iar diavolul va fi aruncat în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă. După aceasta pământul şi cerul de acum vor pieri, va urma judecata de apoi, când şi moartea va fi nimicită (Apocalipsa 20:11-15) şi numai după judecata de apoi vor fi ceruri noi şi un pământ nou, unde va locui neprihănirea (Apocalipsa 21, 22).
Ca şi concluzie putem spune că Împărăţia lui Dumnezeu începe pe pământul de acum cu Împărăţia de o mie de ani, pentru ca să se împlinească toate prorociile, după cum este scris la 1 Corinteni 15:22-28
Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
